Marijuana o cheamă şi nu a fost dragoste la primul fum

Am fumat douăzeci de ani. Nu aveam încă 15 ani, când am pus mai serios prima ţigară în gură, un Carpaţi, poştit cu colegii, la practica agricolă de toamnă, pe tarlaua de cartofi de la Recea. Mi-a plăcut mult să fumez şi am încercat cam toate mărcile care au apărut pe piaţă când eram în liceu, dar recunosc că e mai bine fără ţigări, acum după ce le-am lăsat de două luni, la insistenţele lui Je, fireşte. Cine să-i reziste tocmai ei, când îşi doreşte ceva. Pe scurt, nu am mai tras un fum de dinainte să emigrăm în Tenerife, deşi aici ţigările sunt foarte ieftine. Nada, până marţi seara, când s-a ivit ocazia pe care o aşteptam de ceva vreme, să trag un fum..de iarbă, canabis adică marijuana, marihuana, ganja şi cum i s-o mai spune. Să văd şi eu cum e.

Cică patru la sută din populaţia globului, adică 162 de milioane de oameni fumează anual iarbă.

Iarba „noatră” aştepta să fie fumată de pe când am fost la Punta de Hidalgo. Special delivery pentru emigranţii rezidenţi în Tenerife, gramul de iarbă cu miros de flori de câmp este marfă de calitate, după cum spune Dan. În Tenerife dealtfel iarba se găseşte se pare fără mare bătaie de cap. Dacă treci noaptea în Las Americas prin zona Veronica, unde sunt cluburile de noapte şi discotecile şi vrei iarbă sau alte minuni, nu trebuie să îţu suceşti prea mult gâtul pentru că dealerii, de multe ori de culoare, te întreabă discret.  Preţul ierbii pleacă de la 20 de euro gramul şi merge până la 40, în funcţie de cât e de bună. Haşişul e la fel ca preţ, iar prafurile pornesc de la 60 gramul de euro în sus. Prin a fi bună iarba, se înţelege că din trei fumuri eşti dărâmat. Eu am tras fix trei fumuri şi nefumat de atâta vreme, nici nu am simţit în plămâni nimic. În sinea mea zic..la naiba, nu are niciun efect. După cinci minute însă, eram într-o altă dimensiune, de unde vedeam lucrurile din jur. Je vorbea de undeva de departe deşi era lângă mine, iar în faţa ochilor totul se derula cu încetinitorul.  „Je să nu încerci! E de trei ori mai rău decât răul de maşină!” i-am spus eu încercând să vorbesc cât mai coerent şi să mă aud bine. E o senzaţie aiurea şi cu greu distingi dacă ce e în jur e realitate sau ai o viziune.

După ce am plutit aşa vreo juma de oră, mă durea puţin capul aşa că am reuşit să mă strecor până la baie printre zidurile care mă cam strângeau şi să iau un algocalmin. Nu ştiu la cât a trecut efectul, pentru că am adormit şi m-am trezit fresh dimineaţă la cinci şi zece, când musafirul Twigg era pregătit de plecare din timp ca să prindă zborul spre casă la zece, după numai patru zile de Tenerife. „Drum bun Twigg!”, i-am zis, gândindu-mă în sinea mea cât de bine e să fii cu mintea limpede. NO MORE GRASS.

3 Comentarii