Două zile pân' la emigrare. Bagaje, bagaje şi triaje. Naşpa.

Grea e mobilizarea. Dar aseară ne-am băgat rapid în priză după ce-am mâncat frugal nişte crenvuşti, brânză şi pâine cu seminţe de floarea soarelui. Aveam în plan să fac nişte spaghete cu carne de curcan, dar la ce obosiţi am fost după vreo două ore de întors casa cu susu-n jos, n-am mai avut chef de nicio spaghetă.

Seb pare tolănit, dar el a făcut grosul muncii. Aici doar vorbea la telefon cu Popescu, chestii de final despre serviciu.

Aseară nu găseai colţişor în casă în care să nu fie un bagaj, o cutie, un sac de rafie sau o sacoşă de obor. Acum este mai relaxat, am mai scos afară.

Pare dezastru mare aici, dar credeţi-mă că toate au o ordine clară (în mintea mea). În colţul din stânga, în afară de trolăr, totul este pentru dus la ghenă (le-am şi cărat, azi-dimineaţă, cu mare chin… sper să fie de folos cuiva). Haine bune, într-un fel, dar pe care nu le-am mai purtat de mult timp. Sunt ca o povară că de fiecare dată când te muţi le iei cu tine din inerţie zicând „ce mult mi-a plăcut cămaşa asta, sigur găsesc eu când s-o port“. Dar niciodată nu ajungi s-o porţi. Acum a fost mai simplu să ne despărţim de aceste lucruri pentru că nu ne mai pasă. Plecăm în Tenerife. Ha ha, va fi fain.

În birou şi living lucruri de suit prin podurile prietenilor.

Şi chiar dacă apartamentul aseară era plin de lucruri împrăştiate parcă de un taifun, locul părea teribil de gol. M-a cuprins puţin tristeţea că-l părăsim, a fost un apartament bun cu noi (cu excepţia momentului în care a picat toată mobila de bucătărie suspendată).

Cel mai greu ne va fi astăzi, când va trebui să cărăm cutiile cu lucrurile de depozitat. Pfuai, nici nu-mi vine să mă gândesc. Presimt că voi adormi la o oră record pentru mine, la puţin peste 20.

În dormitor situaţia este mai complicată decât pare. Că tot ce vedeţi voi acolo, pe mijloc, în dulap, sunt lucruri pe care NEAPĂRAT trebuie să mi le iau în Tenerife. Când le-a văzut Seb, a avut un râs convulsiv de vreo două minute (exagerez puţin). La triajul de după râsul lui, am mai renunţat la o treime. Eu zic că mai mult nu pot să las de la mine. Dar mai e până la plecare şi multe se pot întâmpla.

Lanseta lui Seb nu trebuie să lipsească din bagajele active, adică cele care ne vor însoţi în aventura noastră tenerifeză. Hai că mai sunt doar două zile. Două zile şi gata. Tenerife, aşteaptă-ne frumos, rogu-te!

Scroll to Top