Din Cluj, cu dragoste

Suntem în aeroportul din Cluj şi ardelenii ăştia zgârciţi nu ne dau net gratis. Bine că avem modemul de vodafon şi pot să vă ţin la curent cu mersul lucrurilor.

Dragilor, până aici e bine. 😀 Toate au mers ţais, parcă legate de cineva într-un şnur frumos şi sigur. La Sibiu compania de taxi a trimis un golf brec de parcă ştia cineva acolo că avem bagaj mare. Nenea a mers rapid şi sigur ca un cadilac 😀 şi aşa am ajuns la Rambo să-i lăsăm cheile de la fosta noastră casă şi să ne luăm rămas bun.

Teodorin nu prea a înţeles el mare lucru din vizita noastră-n fugă, poate şi pentru că, pe lângă că-i un puiuţ mic de om, îi mai dau şi trei dinţişori, toţi deodată, plus că are febră.

Şi lucrurile au continuat bine. Când ne întorceam cu taxiul de la Rambo, autocarul Dacos doar ce venea de la Vâlcea.

În „autogara” Dacos ne-am întâlnit şi cu Aniela, profă la Facultatea de Jurnalistică, care ne-a urat de bine. Doamna mamă a Anielei ne-a urat şi ea de bine. Şi a spus că suntem nişte curajoşi pentru ce facem. Hi hi. Nu suntem decât nişte oameni în căutarea vacanţei luuuuungi.

Când să intrăm pe autostradă, şoferul face dreapta, spre Turda. Şi cum, nu călcăm şi noi pe mult visata autopistă? Hmmm. Nop, şoferul neînduplecat. Aaaa, m-am ţinut să vă spui. Minunat de în ritm cu timpul Dacosul. Nu numai că poţi să rezervi locurile de pe net, dar le poţi şi plăti cu cardul. La domnu’ Carabulea pun pariu că rezervările se fac numai dacă-l suni pe măria sa, în persoană.

În afară de geanta foto care e la mine în braţe şi o geantă cu nişte mere şi croasante cu vanilie pe care le-am cumpărat de la un marchet din Cluj, asta este tot bagajul nostru pentru Tenerife. Adică ce vedeţi în poza de sus. Două trolăre şi ruxacul cu laptopurile.

Planurile noastre cu emigrarea au fost cât pe ce să fie deturnate. Cum mergea Seb mândru spre aeroport, bariera din stânga cobora la fel de mândră. Au lipsit doar 40 de centimetri ca să ajungem la spital cu un crater urât în capul lui Seb. Uitai să vă zic. E un frig la Cluuuuuuj, no vere, e un frig de te c.a.c.i. pur şi simplu pe tine. Şi a văzut Seb pe net că la BArcelona situaţia nu-i diferită iar în Tenerife sunt vreo 18 grade. Brrrr…

De la 1 aprilie check inul în aeroport se plăteşte, aşa că dacă vrei gratis, faci acasă, pe net. Seb a vrut să se conformeze, dar asta nu înseamnă că nu stai la coadă, că nu aştepţi să-ţi vină rândul, că nu dai paşaportul tipesei din spatele gheretei sau că nu pierzi timp în aeroport. Înseamnă doar că nu mai primeşti biletul clasic de avion, că foile cu care vii de acasă îl substituie. Scump cartonul…

Cum am şi presimţit, bagajul depăşeşte cu mult 15 kilograme. Aşa că am făcut ca la plecarea în Sardinia când am scos din lucruri şi am puzs într-un ruxac, bagaj de mână. Singura diferenţă că acu’ a fost nevoie să aruncăm nişte lichide la coş… am renunţat astfel la fixativ şi la flaconul de loţiune după plajă. Era de anul trecut, o să luăm alta nouă.

După mutarea şlapilor, adidaşilor, gecilor dintr-o geantă-ntralta, din nou la ghişeu. Se uita tipa la biletele printate pe foi A4 ca nea Mărin la maşinile străine. Dacă tu, companie ce te ţii serioasă, bagi chek in on line, atunci instruieşte-ţi şi oamenii. Nu de alta, dar ca să nu pară proşti.

La controlul de securitate n-am mai făcut poze. Am fost fericită că nu m-au descălţat. Pe Seb l-a controlat un nenea poliţist de frontieră vreo două minute. Că eu îmi şi pusesem la loc cureaua la pantaloni, ceasul pe mână, penseta în buzunar (eu nu mă despart de pensetă) şi poliţaiu tot îl pipăia pe Seb. Ba îi mai găsea o monedă într-un buzunar, ba un pix într-altul.

Acum suntem la terminalul…. la unicul terminal al aeroportului. De 5 minute s-a anunţat zborul, se face îmbarcarea. Pup la voi.

Tags:, ,

10 Comentarii