Chiar nu am niciun titlu pentru postul ăsta. Soare, plajă, palmieri şi motoare.

Lipit de San Eugenio, spre Adeje, este Puerto Colon. O staţiune cochetă şi frumoasă ca o floare atent îngrijită în grădină. Alei împrejmuite de flori, palmieri bine tunşi, case albe şi hoteluri ce dau un aer de intimitate locului. Plaje mici cu nisip fin, golfuleţe protejate de valuri prin diguri, un port cu bărci mici şi mulţi peşti mari, zeci şi sute de terase şi restaurante din care ies toate aromele pământului, centre de scuba diving, bărci de închiriat pentru excursii pe La Gomera sau doar pe coastele insulei Tenerife (care bărci sunt de toate felurile, de la cele vechi, stil secol XVII, până la bărci cu fund de sticlă), centre comerciale obişnuite, pentru clasa medie, sau de lux, pentru cei cu foarte mulţi bani.

Negrii, cum e cel de lâng Seb, vând, în special, ochelari de soare. Faza tare e că şi noaptea, până pe la 04-05 vând tot ochelari de soare. Cui îi trebuie la ora aia când nici luna nu e pe cer? Răspunsul se află în cocaină. Negrii ce dau ochelari sunt cunoscuţi de toată lumea de pe insulă ca dealeri de droguri, de la haşiş la coca. Mulţi nici n-au acte de şedere în UE, vin cu bărcile din Africa, unii mai sunt prinşi de Guarda Civila şi deportaţi, dar se întorc înapoi. Ei gândesc că mai rău ca la ei pe continent nu poate fi. Yo nu ştiu.