Blogul meu, în bucmarcu' unui om de bine

Poate că-l ştiţi pe Deleanu, tipul ăla înalt şi foarte slab de-ţi vine să-l iei acasă şi să-i dai un blid cu mâncare. Hai că mai glumesc şi eu. Deleanu (când mă auzea că-i zic pe numele de familie avea o singură replică, „Deleanu e ta-tu“), deci Traian Deleanu e un tip mişto, genul care dă bani cu împrumut, ba chiar şi maşina o dă cu împrumut, omu care poa’ să doarmă şi sub ceru liber pentru un concert metallica ori acdc, sufletu’ petrecerii şi regele şoselelor.  A, ca să nu uit să scriu în precuvioasa descriere, Traian e un jurnalist de anchetă consecvent. Şi un bun editorialist (tu, man, nu zic că eşti bun pentru că ai scris de mine, zău 😀 ). Şi, ca orice columnist care ajunge câteodată în pană de subiecte, Traian  a scris în Turnul Sfatului despre blogurile pe care le are în bucmarc. Iar acolo a spus că citeşte zilnic şi cu religiozitate (asta am băgat-o de la mine) blogul meu. Şi, într-un editorial în care vorbeşte, de fapt, despre lipsa de sevă şi virilitate din posturile blogărilor (admite totuşi că-i posibil ca el să se fi plictisit), Deleanu zice că io fac excepţie.

Nu pot să nu remarc faptul că posturile decelerează. Sunt tot mai rare, mai puţin abundente în sucul propriu al tuşei personale a blogerilor, mai puţin virile. O fi de vină iarna, sper, pentru lentoarea în care intră bloggerii. Sau poate doar mă plictisesc eu. Din lista celor în „deceleraţie” nu o includ pe Jeanina, prea nouă, zic eu, în tagma aceasta.

Frăţicule, cum ar zice un alt personaj celebru, Deleanule, îţi mulţumesc, Deleanule. Că mă citeşti şi că nu spui că sunt dăţi în care nu găseşti pic de sevă nici în blogul meu. Că am multe momente în care scriu aşa de prost de mă mir că mai am cititori.

PS pentru Deleanu: cum e cu invitaţia aia să venim pe la tine? că i-am luat un urs îmbrăcat în rochie lu fiică-ta şi şade supărat într-o pungă de carton

PS pentru toţi cititorii: trebuie să vă povestesc odată cum Deleanu şi gaşca de la fostu Sibiu Standard m-au făcut să aştept în toiu’ nopţii la benzinăria de pe mihai viteazu ca să mergem la pescuit (pentru ăi’ care nu-s din sibiu, pe bulevardul mihai viteazu nu e nicio benzinărie, da’ io nu ştiam la vremea respectivă).