Prima zi cu Twigg, încă un român în Tenerife

Nu ştiu câţi români au aterizat ieri pe Insulă, dar de unul sunt sigur, pentru că l-am pescuit cu Dan de la Aeroport. Nu am ajuns noi chiar la timp, că funcţionăm după spiritul canariot, pentru care „acum” înseamnă un fel de „acuşica” cu o marjă de juma de oră.

Vio, alias Twigg, un bucureştean cu foarte mult bun simţ, care nu ar deranja nicio muscă fără să-i ceară scuze, a aterizat aseară pe aeroportul din nord. Ca şi pentru noi, Bajamarul a fost şi pentru el ca un botez. Dan a profitat de drum ca să culegem de pe plajă un stâlp de lemn abandonat, dar numai bun pentru antrenamente. Vio a rămas cu gândurile lui la maşină (ducea deja lipsa soţiei şi a fetiţei lui care tocmai a împlinit un an jumate), iar eu şi Dan am coborât după stâlp, o adevărată bucurie pentru el să pornească drujba:). Am coborât şi am urcat de două ori fiecare cu câte un stâlp de doi metri pe umăr, cei circa 250 de metri de cărare, după care am pornit spre un fel de Baumax, care aici se cheamă Merlin Royal, de unde trebuia fireşte Dan să cumpere nişte scânduri pentru magazinul de surf al lui Dino. 

Acolo ne-am liniştit şi maţele la o terasă, pe banii lui Vio, care a insistat să facă cinste. Din păcate nu am ales prea bine meniul, cel puţin eu, pentru că nu mi-a fost deloc bine după. Tortilla era ok, dar salata gen de Boef, era cam acidulată..si se pare că era chiar stricată. Oricum de foame am mâncat cu poftă şi am suferit apoi.

In fine, Vio a văzut Los Cristianos noaptea, cât timp Dan a mai prins aproape o oră de antrenament la sală şi apoi din faţă de la Squalo am purces spre casă. Cam aşa s-a încheiat prima zi de emigrant a bucureşteanului Twigg.

Acum, când scriu, Twigg e mai relaxat şi stăm la o poveste cu Sagi, la o bere şi facem planuri de supravieţuire, la o terasă cu net şi fotbal. Je a terminat munca şi tocmai a apărut şi ea.

4 Comentarii