Yago-go! Plecăm trei zile în „patria” ananasului unde Je va înota deasupra vulcanului submarin

Cam liniște pe blogul nostru de ceva multă vreme. Nimic suspect in asta. Minunatul prințișor ne ține mereu conectați la tot ce se întâmplă legat de el. Și credeți-mă, se întâmplă multe.

Stau de multe ori și mă gândesc că nimic, sau aproape nimic din ceea ce imi imaginam eu, în tinereațea zburdalnică și mai apoi în cea pârguită, despre a avea un copil, nu se aplică. E absolut uimitor cum lucrurile sunt atât de simple. Apariția unui copil în viața unui cuplu normal, este probabil cel mai bun lucru care se poate întâmpla. Dincolo de asta, e doar multă bucurie și poftă de viață. E o altă discuție însă asta, despre ce a devenit în consumismul de azi, zămislirea unei ființe. Trebuie să am mult chef ca să mă întind pe o temă atât de grea, iar subiectele din zona asta le las lui Je, care e mai constiincioasă, mai dedicată și mai inspirată. În câteva cuvinte, ideea e să nu te stresezi, pentru că totul vine de la sine. Altul este insă subiectul acestui post.

Sâmbătă evadăm într-un island-breack, ca să spun așa. Timp de trei zile vom fi pe cea mai mică insulă din Arhipelagul Canarelor, pe El Hierro. Pentru noi, mari devoratori de fructe, El Hierro se traduce prin patria ananasului. De aici vine soiul de ananas cel mai apreciat aici și în Peninsulă, zemos, dulce, aromat și incredibil de parfumat. Cu atâtea calități, ananasul de El Hierro, sau piña tropical de El Hierro, cum îi spune în spaniolă, are și un neajuns. E cam scump. Asta înseamnă că în sezonul lui de vârf (se găsește mereu), nu îl găsești sub 2,95 euro kilogramul. De aceea, mă gândesc că în El Hierro, unde cultivarea ananasului este principala activitate agricolă, ar trebui să fie ieftin. Cam așa cum am găsit anul trecut, în inima Gran Canariei, mango la un euro kilul. E doar un vis, să umplem portbagajul lui Twingo cu ananas , pentru că pretextul excursiei noastre este altul.

Je va înota 2500 de metri pe deasupra vulcanului care a erupt exact acum un an, fiind una dintre cei 44 de inscriși la această traversare înot, în ocean deschis, Travesía a Nado “Volcán de Las Calmas”. Sunt mai exact două traversări, cea de 2500 de metri și încă una de 6500 de metri, ce vor avea startul duminică dimineață în micul port pescăresc din La Restinga, El Hierro, și vor marca împlinirea unui an de la erupția submarină care a pus insula în centrul atenției timp de mai multe luni. În zonă mai sunt și acum cutremure de mică intensitate, dar erupția s-a oprit.

Povestea concursurilor de natație în ocean a spus-o Je deja. Acesta e primul la care mergem pe o altă insulă și ne-am hotărât rapid, adică Je s-a hotârât, că eu nu stau prea mult pe gânduri când se ivește un prilej de explorat. Pe lângă mirajul deliciosului ananas, a contat și farmecul misterios al acestei mici insule, cu numai vreo 11 mii de locuitori, declarată de UNESCO rezervație de biosferă. Cică insula va fi prima din lume unde se va folosi doar energie regenerabilă. Am să povestesc mai multe despre El Hierro, chiar de acolo probabil, dacă voi fi în priză. Dacă nu, nu. (intre timp a scris JE despre vacanta din El Hierro.

Va fi fain să mergem iar cu feribotul, de data asta de aici de aproape, din Playa de Los Cristianos și să explorăm insula după concursul de duminică dimineață și masa câmpenească cu paella, ce va urma după înot. Ne doream demult să avem o mică vacanță pe El Hierro. De Yago nu mai spun, pentru că prințul e tot o veselie când călătorim, indiferent că mergem doar până la supermarket. Cum trăim vremurile acestea atât de vizuale și de digitale, sunt fericit că va avea mereu repere ale copilăriei lui.

Mă opresc aici, înainte de a adormi. A fost o zi lungă. Fără legătură cu cele opt luni pe care le-a împlinit copilașul nostru pe 18 octombrie, ne-am luat o zi liberă mânați de vântul și stropii de ploaie din sud, și am petrecut o după amiază în Santa Cruz. Pe curând.