Vorbe după o amiază cu soarele tropical în cap

Noutăţi de pe insulă nu avem. Adică nu ce v-aţi aştepta voi să citiţi. E sâmbătă, adică uichend, iar asta nu înseamnă altceva decât că-i uichend. 😀 După ce aseară am stat până târziu la birou (pentru o comunicare mai rapidă, o să numesc barul Lo Squalo „biroul”, din moment ce toate se întâmplă aici: descărcat poze, vizionări cu surferii, netăraie şi administrare blog) şi ne-am pus în pat pe la 01, deşteptarea a venit la fix ora 07. „Hai că-s valuri bune, surferii nu dorm”. Şi sus în picioare, hai pe plajă, valurile s-au mai domolit, am ajuns la o benzinărie să mâncăm la micul dejun o tortilla dumnezeiască la numai 2,50 euro şi ne-am întors pe plajă, oceanul s-a mai umplut de costume negre, valurile s-au mai mărit, am tras câteva cadre după care m-am retras pe plaja de nisip şi roci pentru o binemeritată plajă de sâmbătă dimineaţă. Seb a rămas să muncească, Jeaninoasa s-a dus să se prăjească. Păi nu?

Oamenii au impresia că suntem în vacanţă şi că nu facem nimic care să aducă a muncă. Ştiţi ceva? Au dreptate! 😀 Adică muncim, că şi să înveţi să faci poze valurilor călărite de surferi e o muncă (destul de istovitoare, vă asigur, azi-noapte am dormit neîntoarsă, atât de istovitoare), dar nu dăm în greu. Vacanţă? Bineînţeles că zilele noastre-s de vacanţă, că pentru asta am venit în Tenerife. Pentru o viaţă de vacanţă, în care n-ai grija unui job zilnic, în care poţi alege ce faci azi doar azi, fără planuri, fără cerere de concediu, fără chestii bătute-n cuie. Dacă mâine (hai nu mâine, că mâine e duminică), dacă luni am chef să stau toată ziua pe dig să mă uit cum creşte mareea, să fac poze la pescăruşi şi să ascult muzica oceanului, îmi place că pot s-o fac.

Ca să fiu şi practică în postul ăsta, vă spun că am ajuns la borna de 100 de euro, singurul buget pe care-l avem pentru mâncare şi băutură în Squalo. Mai sunt banii de chirie, 540 de euro, da’ nu-i punem la socoteală, pe 10 aprilie trebuie să-i dăm ca să achităm studioul pe următoarea lună. Mâine mergem la o cursă de motocros în San Miguel de Abona, 10 km de San Eugenio, poate vindem acolo nişte poze. Din experienţă personală, motocrosiştii au mult mai mulţi bani decât surferii şi au o mai mare disponibilitate de a cumpăra un CD cu poze. Plus că la motocros am ceva mai multă experienţă de fotografiat decât cu valurile Atlanticului, deci sperăm să iasă o cârcă de bani. 😀 În viziunea mea, cârcă de bani după o zi de motocrosit înseamnă vreo 300 de euro. E foarte puţin dacă pui la socoteală că vin peste 100 de piloţi şi poţi convinge minim 10 oameni să plătească pentru poze cu ei în acţiune. Dar zic să nu mă gândesc la mai mult ca să nu fiu dezamăgită. Dacă o iei altfel, 300 de euro ne dau autonomie pentru încă o lună în ritmul ăsta: plajă, pescuit, înot, ceva poze, blogăraie şi restul activităţilor de relax.

Faza e că dacă nu gândeşti aşa aici, faci cu capul. Pentru că şomajul pe Tenerife este de 22% 27%, cel mai mare din toată Spania, şi locurile de muncă în chestii serioase cu contract de muncă şi beneficii sunt atât de puţine încât nu ai şanse ca imigrant nevorbitor de spaniolă să accezi la ele (poate dacă eşti specialist mai specialist decât specialiştii lor). Adică poţi să depui un CV, să speri să fi chemat la un interviu, dar în final sfârşeşti mai sărac cu 0,15 euro cât costă copia xerox şi dezamăgit că nimeni nu te angajează.

Din majoritatea posturile mele reiese că situaţia de aici e roz. Chiar este, dacă ştii să te descurci şi nu-ţi pui speranţele într-un job imediat dar care nu vine când vrei tu. Dar pentru o persoană ale cărei repere sunt salariu plus asigurare socială plus asigurare medicală plus primă de Paşte şi de Crăciun, insula nu e deloc o destinaţie idilică de trai. Aică pot veni şi ăstea, că na, şi în Tenerife trăiesc bugetari sau angajaţi la multinaţionale, dar dacă stai pe insulă suficient de mult. Sunt convinsă că înţelegeţi asta şi nu o să mă acuzaţi că-s visătoare şi mult prea optimistă.

Precizare. De ce spun toate ăstea? Mi-a zis un prieten ieri că eu pe blog provoc oamenii să plece din România, să-şi lase jobul sigur de acolo şi să imigreze pe insulă crezând că aici totul e miere. I-am răspuns şi vă zic şi vouă: cititorii acestui blog sunt suficient de deştepţi încât să înţeleagă realitatea din Tenerife şi să ştie că paradisul nu este acelaşi pentru toţi. Fiecare are paradisul lui. Am primit multe mailuri de la mulţi dintre voi care vor să facă acelaşi lucru ca noi: să emigreze din Ro direct în Tenerife. E mai mult de scris şi o să dezvolt într-un viitor post, dar, pe scurt, tuturor le-a răspuns cu aceeaşi încântare. Vreţi să veniţi în Tenerife? Veniţi. Dacă sunteţi ca mine, veţi iubi locurile ăstea  şi vă veţi acomoda. Cine sunt eu să spun unui om „stai băh acasă pe curul tău cu jobul tău rezonabil şi cu ciorba ta asigurată”?

Bun. Nu ştiu cât de coerentă am fost, am adormit pe plajă şi m-a cam bătut soarele în cap, dar înţelegeţi voi ce zic. Hai că mă duc să mănânc şi eu ceva. Pa!

8 Comentarii