Lucrul meu de PR pentru şcoala de surf este ruletă… Dacă ieri am debutat bine, azi am continuat prost. Adică n-am dus niciun brontozaur la Dino. Altfel, câştigul e mare, am cunoscut o grămadă de oameni. Spre exemplu, negrii care vând ochelari mi-au declarat iubirea lor :), indienii de la magazinele de haine şi electronice de pe faleză au spus că le place tunsoarea mea şi poate unul dintre ei va veni la Palm Beach Surf School să ia lecţii, la un restaurant de canarios am cunoscut un român din Timişoara care făcea PR, omul la vreo 40 de ani, venit de  trei ani cu nevastă şi cei doi copii pe insulă, câţiva surferi pro, canarioţi pur sânge, s-au băgat în vorbă şi şi-au arătat nerăbdarea să mă vadă pe val, nişte puşti spanioli m-am întrebat dacă am ceva haşiş de vânzare sau dacă ştiu unde pot găsi (asta e dovadă că toţi surferii fumează, nu? de eu le-am părut lor un bun dealer, cu placa sub braţ) şi doi moşuleţi italieni m-au invitat la o partidă de tenis de câmp.

Merită să insist doar pe povestea cu italienii. Ne-am cunoscut ieri, m-au interpelat cu „bella ragaza”, unde lucri, ce vinzi, ce promovezi, a Dino, băiatul brazilian, îl cunoaştem, e bun prieten de-al nostru. Şi au continuat cu muştruluirea mea, adică cum, nu ştii italiană? eşti din România, toţi românii ştiu să vorbească italiană, sorry, nu şi eu… păi de ce, că idiomas sunt la fel… păi dacă sunt la fel de ce nu vorbiţi dumneavoastră româneşte. Oamenii veneau de la tenis, erau îmbrăcaţi ca atare şi aveau rachetele în rucsaci, nu în genţi speciale de tenis. Azi, când am trecut prin dreptul terenurilor de tenis de la hotelul Las Palmeras, ca în fiecare dimineaţă, multe meciuri frumoase, majoritatea la dublu, majoritatea jucătorilor pensionari. Pe unul din cele patru terenuri, cei doi italieni. Ei într-o echipă, de cealaltă parte a fileului încă un pensionar şi o puştoaică de vreo 15-16 ani. Oamenii m-au văzut, m-au recunoscut şi m-au chemat să joc. Eu nu, că lucrez, le-am arătat placa, am dat şi din umeri. Ei şi-au continuat jocul, eu munca.

Peste vreo jumătate de oră ne-am întâlnit pe faleză. Ieşiseră de pe teren şi m-au întrebat când le onorez invitaţia. Am zis sâmbătă, au zis că terenurile-s ocupate că e turneu, mai bine vineri. A rămas pe vineri la ora 10. Ai încălţări de tenis, m-au întrebat. Am, dar n-am rachetă. Lasă, aducem noi. Dar, la naiba, de ce nu vorbeşti italiană, toată lumea din România vorbeşte italiană şi tocmai tu nu vorbeşti. Asta înseamnă că nu prea ţi-a plăcut cartea. 🙂 Simpatic moşuleţul, e genul de italian care nu ştie altceva decât italiana şi îşi varsă nemulţumirea asupra celor din jur care nu vorbesc limba lui. Celălat, mai deschis la minte, m-a luat şi pe spaniolă şi pe franceză, limbi pe care le bâjbăia şi el la fel ca şi mine. Cu engleza ne-am descurcat bine. 🙂

Vineri, am oră de tenis. Mişto, mi-era dor, dar nu ştiu cum mă voi descurca după vreo zece ani de când n-am mai lovit o minge de tenis.

Join the Conversation

3 Comments

  1. nu stiam ca joci tenis de camp. vineri am si eu meci cu Pablo canariotul…facem un dublu cu mosii

Leave a comment

Lasă un răspuns