februarie 2015 - aproximativ 65 kg
februarie 2015 – aproximativ 65 kg

Se-ntreabă lumea cât timp o să-mi ia până mă îmbolnăvesc de diabet zaharat. Pe motiv că mănânc prea multe glucide. Stați liniștiți, diabetul zaharat e cauzat de alt mecanism, nu de consumul de fructe, legume și cartofi.

Apoi, unii cititori sunt îngrijorați că voi ajunge obeză din cauza carbohidraților. Și eu am spus asta, dar era mai mult în glumă. Știu că mă îngraș și că am aproape 65 de kilograme, cu 10 mai multe decât în iulie anul trecut, dar nu cred cu adevărat că mă voi îngrășa atât de mult încât să depășesc limita dintre supra-ponderal și obez. Nu mănânc nicio mâncare din altă lume, nu am o dietă experimentală despre care să nu se știe ce rezultate produce. TOATE POPULAȚIILE CARE SE HRĂNESC CU FRUCTE, LEGUME, CEREALE, CARTOFI ȘI ALTE ALIMENTE VEGETALE INTEGRALE BOGATE ÎN AMIDON SUNT SLABE. Obezitatea este boala societăților dezvoltate care au o dietă bazată pe alimente procesate, ultra-rafinate, prea grase, cu prea multe proteine și extrem de mult sodiu. Obezitatea este întâlnită în cultura noastră, cea care a ridicat statuie proteinei animale și grăsimilor ”bune”.

Mă îngraș că plătesc pentru toate zilele în care mi-am hrănit insuficient corpul. După atâtea diete de slăbit în care i-am dat corpului meu mai puțină energie decât îi trebuia în realitate, metabolismul meu are de suferit. A ajuns să consume mai puțină energie ca să-i ajungă pentru toate funcțiile organismului meu. Cu alte cuvinte, așa cum majoritate nutriționiștilor sunt de acord, rata metabolismului bazal (RMB) mi-a scăzut. Rata asta înseamnă necesarul zilnic de calorii pentru a asigura funcțiile corpului în stare de repaos total (un fel de comă). Când omul e tânăr, activ și mănâncă suficient, RMB este mare. Cu vârsta și sedentarismul, RMB scade. De asemenea, în urma dietelor de slăbit care propun limitarea caloriilor pentru a obține un deficit caloric (adică mai toate dietele de slăbit) RMB iar scade. Asta am observat-o și eu analizându-mi anii mei de cure. De unde la începutul aventurii mele cu regimurile de slăbit reușeam să slăbesc imediat și fără efort, după ani a devenit tot mai greu. Metabolismul meu a devenit leneș, e lent și nu consumă toată energia pe care o primește de la mine (prin mâncare), în ideea să-i ajungă. O drămuiește bine. Și apoi, când primește calorii suficiente, și mereu după curele mele de slăbire venea perioada de huzur și abundență calorică, face provizii. Depune tot excesul de calorii sub formă de țesut adipos, ca să-l poată folosi ca sursă de energie de urgență în viitoarea cură de slăbire când el trece prin foamete.

M-am îngrășat de fiecare dată după ce am reușit să slăbesc. Din punctul de vedere al caloriilor, noul meu regim de alimentație nu e cu nimic diferit de restul perioadelor ce-mi urmau mereu după o perioadă de pierdere a greutății. Și atunci (în 2004, 2005, 2006, 2007, 2008, 2012, 2013, 2014) am mâncat 3000-4000 de calorii. Și atunci m-am îngrășat multe kilograme. Cele mai multe au fost în 2008, după o cură de slăbire de 2 luni cu restricții de 1000-1400 de calorii pe zi (și peste 15 ore de sport pe săptămână) când am pus în câteva luni vreo 15 kilograme. Și nu m-am îngrășat pentru că aveam prea mulți carbohidrați în farfurie, atunci eram omnivoră. Cred că aș fi continuat să mă îngraș, dacă nu mă opream să încep o altă cură de slăbit (dieta nebunească a la nicoleta luciu, nu știu dacă vă mai amintiți, cu compot de mere și supă de pui, o nebunie tot pe la sub 1400 de calorii pe zi).

În 2012, la câteva luni după ce am născut, am avut o perioadă raw vegan cu fructe, sucuri verzi, sucuri de fructe, legume, semințe și nuci care n-a durat mult că n-am reușit s-o țin. Atunci nu am înțeles de ce, acum știu. Mâncam prea puține calorii, alăptam, eram destul de activă și corpul n-a rezistat mult. Adică a consumat el din rezervele mele de grăsime, am slăbit 12 kilograme, dar când a ajuns la fundul sacului mi-a zis ”Dă-mi mai multe calorii!” 1800-2500 cât mâncam atunci nu mi-a fost suficient. Pe lângă că mi-am privat corpul de carbohidrați, de energie, mi-am adunat tone de pofte și frustrări. După asta n-am mai fost vegană, am mâncat brânză, lapte și pește pentru câteva luni. Plus produse de patiserie, cofetărie și marele meu inamic după patiserie, cartofii prăjiți. În câteva luni m-am îngrășat la loc. Am pus la loc din nou cele vreo12 kilograme și aș fi continuat să mă îngraș dacă nu m-aș fi oprit ca să intru într-o altă cură de slăbit. Am scris atunci, în 2013, despre ea. Așadar, m-am îngrășat fără să fie de vină carbohidrații din dietă: ghici ce, cartofii prăjiți nu îngrașă pentru că-s cartofi, ci pentru că-s prăjiți, adică au multe grăsimi; produsele de patiserie, la fel, nu pentru că sunt din cereale, ci pentru că sunt din făină rafinată combinată cu uleiuri, ouă și lapte. Grăsimi, uleiuri, brânză și fructe de mare.

Atunci, la începutul lui 2013, mi-a fost clar că mi-e mult mai greu să mă țin de dietă. Mâncam la fel, fructe, sucuri de fructe, sucuri verzi, legume, nuci și semințe și câte ceva gătit din când în când, tot pe la 1800-2500 de calorii pe zi (e în articolul ăla din ianuarie 2013 un exemplu de meniu zilnic), încă alăptam, eram activă, dar nu mai reușeam să fiu disciplinată, nici măcar în prima lună de nou regim. Așa credeam, că de vină-s eu, că nu mai am voință, că sunt prea indisciplinată. Dacă citiți articolele mele despre slăbit de la începutul anului 2013 veți vedea că aveam greutăți în a-mi păstra dieta: mâncam dezordonat, mâncam și după cină, mâncam noaptea (îmi coceam migdale sau semințe de dovleac), toate ca încercări ale corpului de a-și face rost de niște calorii în plus. Am slăbit niște kilograme dar mi-a fost greu să mă mențin. De fapt, mi-a fost imposibil, câteva luni mai târziu eram din nou spre 60 de kile, mâncam produse de patiserie, cartofi prăjiți și pofteam nebunește la brânză (nu mai mâncasem de vreun an, dar în noiembrie 2013, în luna de miere petrecută în Puerto de la Cruz, m-am ghiftuit cu toate soiurile de brânză de la bufet – și eu care spuneam că sunt vegană și pe considerente ETICE).

Faza este că mereu am crezut că sunt pofticioasă. Mereu. Dar dacă aș fi așa de pofticioasă, de ce în ultima jumătate de an, de când mănânc suficiente calorii din surse vegetale integrale (fără produse rafinate, golite de nutrienți) nu mai poftesc la nimic ce credeam că e ceva fără de care nu pot trăi (plăcinte, pizza, lactate deși lactatele mi-au devenit favorite de-abia după ce am devenit vegană și mă gândeam la ele cu jind, cartofi prăjiți și alte nebunii)? Am experimentat ceea ce spune teoria. Carbohidrații sunt sursa ideală de energie pentru corp. Grăsimile și proteinele sunt importante, dar corpul NU are nevoie de ele ÎNTR-O CANTITATE MARE. Cât timp corpul își primește toată cantitatea necesară de carbohidrați, nu mai există pofte. Nu mai există mâncat compulsiv. Nu mai există pofta de dulce după cină. Nu mai există pofta de înghețată, brânză și alte ”delicii”. Corpul își primește combustibilul necesar pentru funcționarea tuturor celulelor, a tuturor funcțiilor necesare să-l mențină viu și nu are ce să mai ceară-n plus.

Trebuie să termin povestea cu curele, că mai e anul 2014. La sfârșitul lui 2013, după ce ajunsesem din nou spre 60, pierdusem o sarcină și o luasem grav pe arătură cu ”poftele”, am decis să fac o lună decembrie fără mâncare gătită. Așa cum știam eu din trecutul meu glorios cu kilogramele pierdute că-mi funcționează. O lună de raw. Mai mult decât atât, am scos sarea de bucătărie și uleiul. Vă e clar cine a dat iama în toate mâncărurile unsuroase și sărate de revelion, nu? A fost o lună în care am făcut sport zilnic, cred că spre 10 ore pe săptămână, și-n care am mâncat iar doar fructe, legume, semințe, nuci. N-am înregistrat vreo scădere notabilă în greutate. Am fost decepționată. RMB pe semne că mai scăzuse, nu mai ardeam caloriile așa cum o făcusem în dățile anterioare. Ianuarie, februarie și puțin din martie și eu eram praf: mai grasă cu câteva kilograme, cu mese dezordonate, cu pofte peste pofte, din nou am mâncat brânză, nu mai făceam sport aproape deloc, deprimată și fără chef de viață.

O vizită la un doctor naturopat de aici, din Tenerife, de care am mai scris, m-a scos la jumatea lui martie din ”coșmar” și m-a repus pe direcție. Din nou ordine în mese, din nou alimente curate, din nou război produselor rafinate. Dar, din păcate, din nou restricții calorice. Ca de fiecare dată în ultimii 3 ani, nici atunci nu mi-am dat seama că nu mănânc suficient. Dar tot în medie 2000 de calorii erau pe zi. Aveam obsesia să nu-mi vină poftele spre seară, după cină, așa că luam suplimente alimentare din plante (spirulină, triptofan) și semințe de pin înainte de cină ca să-mi ”potolească” apetitul (despre asta e mai mult de zis, neapărat alt articol și alt video). Și ghici ce, după câteva luni (vreo 3) de dietă ordonată nu am slăbit decât 2 kilograme. Cu sport zilnic, din nou, cu peste 7 ore de alergare și înot pe săptămână. M-am mirat. Mâncam foarte asemănător ca-n 2012 când slăbisem în 3-4 luni 12 kile. Numai că acum nu. Aveam vreo 56 și nu-nțelegeam ce se-ntâmplă. RMB se întâmplă. Metabolism distrus. În vară am decis să cred toată povestea cu carbohidrații pe care o tot auzeam pe youtube de la Freelee The Banana Girl (canalul ei de youtube e o sursă grozavă de informații, motivație, inspirație) și să-i dau o șansă. Simțeam că nimic din ce știam că merge pentru slăbit nu-mi mai mergea. Dar dacă Freelee are dreptate, mi-am zis? Dacă noi am fost lăsați pe pământ să fim slabi, fit, în formă, energici și plini de vitalitate, activi și zvelți și, în același timp, să mâncăm din abundență? Dacă chiar are dreptate și caloriile nu sunt toate la fel și noi, oamenii, suntem făcuți să funcționăm pe carbohidrații? Pe ZAHĂR? Și că-n această ecuație nu există exces, omul mănâncă până se satură iar metabolismul știe să stocheze excesul de calorii dar nu-n grăsime sub  formă de strat adipos ci-n glicogen, în mușchi și-n ficat? Dacă, pentru a slăbi nu e nevoie de deficit caloric, ci de abundență calorică? Mi-a luat câteva luni să mă obișnuiesc cu ideea, să mă adaptez la a mânca mult, la fel de mult ca-n perioadele în care dădeam iama-n alimente după perioadele de cură, dar numai că acum fără cartofi prăjiți, patiserie și brânză. Și apoi să renunț la ulei. Cred că a fost cea mai grea decizie. Mi-a luat vreo două luni să mă detoxific de dorința de a simți gustul și textura uleiului pe salată, spre exemplu. Dar acum simt cu adevărat că nu-mi lipsește nimic la nicio masă, nici măcar o singură picătură de ulei.

E logic de ce m-am îngrășat, nu? La fel ca după orice perioadă în care corpul a trecut prin foamete, acum își cere plata. Putea fi orice altă sursă de calorii, din proteine, animale sau vegetale, din grăsimi, animale sau vegetale, din produse rafinate sau integrale. După restricție calorică o dietă de 3000-4000 de calorii pe zi ÎNGRAȘĂ PE ORICINE, INDIFERENT CE MĂNÂNCĂ. Pe mine mă îngrașă acum fructele și cartofii, metabolismul este încă în faza de depozitare, trăiește prudent, cu imaginea unei viitoare cure cu restricții calorice în minte. Dar am încredere că este doar până metabolismul se reglează. Diferența este că pe o dietă bazată pe carbohidrați corpul chiar ajunge să-și vindece metabolismul, să-l facă să funcționeze din nou, să ardă cum trebuie energia. Lipsa unui exces de grăsimi alimentare și proteine în dietă asociată cu o cantitate suficientă de carbohidrați, implicit necesarul de minerale și vitamine, atrage după sine vindecarea. Am fost acuzată că-mi pun în pericol sănătatea crezând asemenea ”stupizenii”, că am luat decizii nedocumentate, că-mi fac idoli din oameni cu pseudonime de fructe. Mi s-a spus că sunt părtinitoare cu carbohidrații și că nesocotesc importanța grăsimilor și a proteinelor în dietă. Am fost sfătuită să consult mai bine doctorul de familie și nu oameni de pe youtube. Ei bine, doctorul meu de familie este Caldwell Esselstyn și el chiar a demonstrat pe pacienții lui într-un studiu de câteva decenii că o dietă vegană, bazată pe alimente întregi, nerafinate, cu un procent mare de carbohidrați (85-90%), cu puține proteine și fără uleiuri alimentare vindecă toate bolile cardiovasculare (și arteroscleroza), diabetul și obezitatea. Puteți să-i citiți cartea ”Prevent and Reverse Heart Disease: The Revolutionary, Scientifically Proven, Nutrition-Based Cure”.

Tot doctorul meu de familie este și Colin Campbell care în peste 40 de ani de studii a descoperit aceleași lucruri. Cartea lui ”The Low-Carb Fraud” vă poate explica rapid (pentru că e scurtă) de ce lumea a ajuns să desconsidere atât de mult carbohidrații și de ce, de fapt, sunt cea mai sănătoasă sursă de hrană pentru om. Altă carte recentă de-a lui, ”Whole: Rethinking the Science of Nutrition” explică de ce omul, ca parte a naturii, poate fi sănătos doar mâncând alimente întregi, cât mai aproape de starea lor naturală, și cum elementele separate de întreg (vitamine, minerale, uleiuri, proteine) creează dezechilibre, haos și boală. Dar cartea de căpătâi a lui Campbell este ”Studiul China” (i-am pus titlul în română pentru că e singura tradusă din cele de care vă zic) în care explică, printre altele, cum a ajuns la concluzia că proteina animală nu e sănătoasă pentru dieta umană.

(Cred că cer mult de la toți cei care intră pe blog să-mi citească articolele și să vadă ce mai gândesc și de cine mă mai iau dacă îi sfătuiesc să citească aceste patru cărți doldora de dovezi în favoarea carbohidraților. E multă lectură, știu. Dar dacă vă interesează subiectul și chiar sunteți dornici să comentați și să-mi spuneți cât de grozavă e dieta paleo și cât de bine le merge eschimoșilor pe proteină și grăsime animală, care eschimoși săracii numai exemplu bun de sănătate nu sunt cu media lor de viață de 27 de ani, atunci vă documentați.)

Asta-i cam ce voiam să spun în video. Sunt împrăștiată și de multe ori nu duc ideea la capăt, deschid paranteze și mă lungesc pe unele idei fără să-mi aduc aminte de unde am plecat. Mi-e clar că mă pot exprima mai bine în scris, dar vreau de mult timp să fac videouri cu evoluția mea pe această dietă. Simt că e ceva colosal, un început de revoluție și-n românia, carbohidrații își vor lua revanșa pentru atâta oprimare și calomniere 😀 Mi-a fost greu să mă decid să mă las filmată, să trec peste defectele evidente și mai puțin evidente ale aspectului meu și ale discursului meu, să nu mă mai gândesc la cât de urât îmi sună vocea, la cum îmi stă părul și cum mi se strâmbă gura când vorbesc afectat. Dar am zis că probabil mă voi mai schimba, mă voi cizela, voi deveni mai coerentă odată cu exercițiul și aspectul meu fizic se va îmbunătăți și el odată cu succesul acestui stil de viață – Raw Till 4 (pregătim și site-ul). Oricum, importanța informației este mai mare ca neajunsurile mele legate de ego.

M-am îngrășat și poate în următoarele luni voi continua să mă îngraș, acum rămâne de văzut până când. Sunt foarte entuziasmată să-mi văd parcursul, să văd cum încep să slăbesc, să-mi văd acneea, veșnica și omniprezenta acnee dispărută, să-mi remineralizez dinții, să scap de pielea uscată de pe picioare (ani de zile, mereu revine indiferent de uleiurile aplicate și de dietă). Videourile vor fi o frumoasă arhivă a evoluției mele mâncând tone de glucide și, apoi, după ani, când eu voi fi slabă și-n formă ca Freelee, o bună dovadă și-un impus pentru oameni care, asemeni mie, s-au războit toată viața cu kilogramele (am scris în articolul de data trecută povestea pe scurt a lui Freelee, după 2 ani în care a trecut prin ce trec eu acum, adică îngrășare din cauza caloriilor îndestulătoare, a slăbit și-și menține greutatea de 5 ani, mâncând între 2500 și 5000 de calorii pe zi și fără să fie fanatică a sportului – o medie de 5 ore pe săptămână de exerciții, în mare parte mers pe bicicletă cursieră).

(Campbell este întrebat cel mai adesea în conferințele lui de cum se poate ține socoteala mineralelor și vitaminelor necesare corpului nostru. Răspunsul lui este ceva în genul ”mâncați Whole Food Plant Based diet și corpul vostru va face singur calculele”  – suficiente calorii din surse vegetale integrale vin la pachet cu NECESARUL DE MINERALE ȘI VITAMINE, PROTEINE ȘI ACIZI GRAȘI ESENȚIALI)

Am mai scris despre Raw Till 4, adică dieta mea cu mulți carbohidrați și puține grăsimi, proteine și cu puțină sau deloc sare adăugată aici (unde e și un exemplu de meniu zilnic) și aici.

Acesta este videoul pe care l-am filmat azi, nici nu m-am uitat la el de teamă să nu mă răzgândesc și să-l șterg, Seb s-a ocupat de el

Și un video de la Freelee despre dietele de înfometare de până-n 2000 de calorii pe zi, despre distrugerea pe care o provoacă metabolismului și despre cum ne condamnă ele la o viață de yo-yo