Conversație pe plajă între Je și Seb:

Seb – Ce zici de Carlos?

Je – Ce-i cu Carlos?

Seb – Ce zici să-i punem unul dintre nume Carlos, dacă e băiat?

Je – E prea de terorist…

Seb – Da, Carlos Șacalul…dar e și nume de rege :))

Așadar iată-mă tătic în devenire, cu temerile dar mai ales bucuriile care vin cu aceasta mare schimbare în viața noastră. Ce hăinuțe, ce scutece, ce pătuț vom cumpăra sau ce e bine și ce nu e bine pentru bebe până la împlinirea sorocului sunt doar o infimă parte a preocupărilor care ne animă, mai ales pe Je, care în ultima jumătate de an s-a schimbat cu 720 de grade.

Rodul dragostei noastre, copilul pe care incă habar nu avem cum îl vom numi ne ocupă cam tot timpul, deși e încă în burtică. Totul se învârte în jurul lui. A refuzat să ne arate părțile rușinoase acum câteva zile, când am fost în prima vizită la obstetrician, dar balanța înclină spre băiat, după ce a sclipit parcă ceva între piciorușele lui, pe care le folosește deja intens.

E un sentiment inexplicabil de cald și de confortabil să vezi câtă viață are în el pumnul acela de copil, la patru luni. Făcea tumbe și zburda în voie acolo în balonul lui, din burta lui Je, uimind-o chiar și pe doamna sau domnișoara doctor cu energia lui. Nu vreau să intru în amănunte mai mult despre vizita la doctor, pentru că este terenul lui Je. Concluzia acestui post scurt e că nu prea am  cuvinte să vorbesc despre noile noastre roluri, de viitori părinți, nu încă.  Transformările se petrec de pe o zi pe alta, de la o oră la alta.  Sunt însă multe alte istorii de spus aici, după o vară agitată.  Sper doar să mă trezesc într-o dimineață cu chef de scris. Până atunci, o săptămână minunată ne și vă doresc!