Trei ore cu undiţa-n mână şi niciun peşte prins. Ori crab.

Io, personal, am trăit o mare dezamăgire aseară, când s-a încheiat ziua de pescuit şi noi n-aveam nicio coadă de peşte în pungă. Credeam, în mintea mea de copil, că dacă schimbăm cârligul mic cu unul mai mare, schimbăm şi prada. Peştişorii pe care i-a prins săptămâna trecută în Costa del Silencio şi pe digul din Las Galletas mi-au dat mari speranţe. Cum trăgeau ei imediat la momeală mă făceau să-mi închipui că doar mărimea cârligului şi momeala ne ţin departe de peştoi care să umple tigaia noastră.

Dar vai ce m-am înşelat. Trei ore de stat pe digul mare din Fanabe şi niciun peşte prins. Nici mic, nici mare. Ca momeli Seb a folosit scoici lipite de stânci, după ce le-a desprins cu briceagul. Dar n-a tras nimic, pluta a rămas nemişcată, momeala întreagă în cârlig. Explicaţia lui Seb e că n-a tras deloc peştele, nici la noi şi nici la vecinii noştri de dig, care, cu scule performante, au trăit acelaşi insucces ca şi noi.

Dezamăgirea numărul doi mi-au dat-o crabii. Un lucru singur e cert când vine vorba de ei, dacă e să mă întrebaţi ce-am învăţat în urma zilei de  ieri. Anume că domnii crabi sunt isteţi, mult mai isteţi decât mine, cel puţin. Am făcut o cursă dintr-o plasă de ceapă, ştiţi voi, plasa aia ordinară care se agaţă de tot ce e în cămară. La gură am însăilat, aşa cum mi-a zis Seb, nişte nailon de la lansetă. În plasă am pus carne de la scoici şi apoi am pus cursa pe stânci, lângă crabi. Au venit rapid, că foamea e mare şi la ei, dar unul nu s-a agăţat. Nici măcar unul. Deci gheruţele lor nu sunt foarte agăţătoare de materiale textile, doar de stânci. Seb zice că dacă am pune şosete femeieşti în loc de plasa de ceapă, am reuşi.

De ce sunt, ei, până la urmă, aşa isteţi? Că nu se agaţă de plasă? Nuuuuu, ci că ştiu când să renunţe la pradă. După ce-a văzut că peştele nu trage, Seb a dat cu undiţa la… crabi. Le arunca momeala în faţă şi să vezi cum speriaţii nu mai erau atât de speriaţi. Când vine vorba de mâncare, crabii devin foarte coioşi. I-au mâncat lui Seb două jumătăţi de scoici din cârlig şi exact când să-i aducă la loc sigur pentru prins, îţi dădeau drumul din cârlig. Până la urmă ştiu şi ei că un cârlig nu-i sănătos  pentru sănătatea lor şi nu înghit nimic, doar cipesc din momeală. Că dacă acul li se-nfigea în gâr, ai noştri erau.

Dar Dumnezeu e sus şi ne-a văzut necazul astfel că în drum spre casă, într-un coş de gunoi de pe plajă, erau abandonate două mincioage de prins peştişori. Adică exact ceea ce ne-am dat seama că ne trebuie ca să capturăm crabul după ce sare pe momeala din undiţă. Un astfel de minciog costă cinci euro în magazinele de pe plajă, noi am găsit două la preţ de zero euro. Presimt că dezamăgirea celor ce le-au aruncat se  va transforma în câţiva crabi pe foc, sub capac. Pentru noi. Hi Hi!

11 thoughts on “Trei ore cu undiţa-n mână şi niciun peşte prins. Ori crab.”

  1. Achile si Achiloasa

    Sfatul lui Achile este ca petru peestii mari sa dati cu pestisori.Data trecuta ati folosit melci si eu stiu, crabul trage la carne cruda nu la scoica. Si apoi daca azi au fost satui inseamna ca miine vor fi flamanzi si deci la voi in tigaie! Sa auzim de bine!

  2. Cand pescuiam eu in Adriatica, foloseam ca momeala calamar. Cumparat bineinteles de la magazin cu profil de pescuiala. A mers foarte bine. Am mai prins si cu Haribo (viermi din aia gelatinosi, nu ursuleti), dar mai putin, poate nu le placea aroma 😀 😀 😀 Hai ca o sa reusiti. Oare la sulita nu ar avea mai mult succes? Asta daca sunt zone cu adancime de 1 m maxim. Oricum nu va lasati dezamagiti, pestii va pun la incercare sa vada daca sunteti buni de Tenerife sau sunteti turisti de duminica. Nu sunt sate de bastinasi cu pescari de la mama lor? Ia intrebati si voi de un sfat ceva.

  3. Bine ca mai puteti face sex ca bondarii ca de mancat imi dau seama ca mancati la fara frecventa:o data la trei zile!!!

  4. pentru Seba : trebuie sa renunti la pluta si sa pescuiesti pe fundul apei, in apropierea stincilor sau a pietrelor. Pune un plumb mai mare, culisant si trebuie sa simti firul la deget. Poate ar fi interesant sa momesti putin locul. Sunt curios cum arata un magazin cu articole de pescuit, in interior……ce fel de momeala vind cei de acolo. Daca ai posibilitatea sa pescuiesti din barca, atunci trebuie sa-ti confectionezi o taparina ( un fir mai gros cu multe cirlige legate pe acest fir ) infasurata pe o sticla. Scufunzi firul pina pe fundul apei si astepti. Trebuie sa mearga. Fir intins.

  5. jeanina vlad

    Joschiloţii, un zâmbet înapoi către tine.

    A&A, merge şi cu carne de scoică, sar ca nemâncaţii. Am şi reuşit să prindem, scriu în postul următor.

    Postatny, la suliţă cred că merge, aşa am văzut pe Discovery la mâncăcios. O să încercăm, deocamdată a prins cu scoicuţă câţiva peşti… Sunt sate de pescari, şi Las Galletas este localitate pescărească… În afară de astea, în fiecare localitate sunt ferme de peşte, la vreo doi kilometri de mal, în larg. Chiar săptămâna trecută s-au rupt nişte garduri şi peştii au evadat din fermă… iar cum sunt peşti răpitori, era alertă guvernamentală aici că distrug fauna locului. În satele de pescari preţurile nu-s cu mult mai mici decât în cele turistice. Spre exemplu, lângă Las Galletas kilogramul de dorada, un peşte mărişor, roşcat e 10 euro iar în Los Cristianos este 12 euro.

    Pedur, şi de mâncat mâncăm bine, nu te îngrijora.

    Pescar hoinar, mulţumim pentru sfat. Dar n-am cumpărat carne de vită nici pentru noi… Când o să cumpărăm vită pentru cină, oprim două bucăţi şi pentru momeli. 🙂

    Radu Micu, mulţumim şi ţie pentru tipsuri. Să fie!

  6. Pingback: J de la… Jeaninoasa

  7. Pingback: Am spart gheaţa în Atlantic: primii crabi prinşi! Gustul, un adevărat festin « J de la… Jeaninoasa

  8. V-am cautat pe blogul verchi dar s-a inchis pravalia.
    Daca mergeti la pescuit sa incercati cu cubulete de carne de vaca.
    Eu am reusit sa scot bucati foarte mari cu asa momeala, cand lucram pe vas de croaziera si acostam in port acolo.

Comments are closed.

Scroll to Top