Trei ore cu undiţa-n mână şi niciun peşte prins. Ori crab.

Io, personal, am trăit o mare dezamăgire aseară, când s-a încheiat ziua de pescuit şi noi n-aveam nicio coadă de peşte în pungă. Credeam, în mintea mea de copil, că dacă schimbăm cârligul mic cu unul mai mare, schimbăm şi prada. Peştişorii pe care i-a prins săptămâna trecută în Costa del Silencio şi pe digul din Las Galletas mi-au dat mari speranţe. Cum trăgeau ei imediat la momeală mă făceau să-mi închipui că doar mărimea cârligului şi momeala ne ţin departe de peştoi care să umple tigaia noastră.

Dar vai ce m-am înşelat. Trei ore de stat pe digul mare din Fanabe şi niciun peşte prins. Nici mic, nici mare. Ca momeli Seb a folosit scoici lipite de stânci, după ce le-a desprins cu briceagul. Dar n-a tras nimic, pluta a rămas nemişcată, momeala întreagă în cârlig. Explicaţia lui Seb e că n-a tras deloc peştele, nici la noi şi nici la vecinii noştri de dig, care, cu scule performante, au trăit acelaşi insucces ca şi noi.

Dezamăgirea numărul doi mi-au dat-o crabii. Un lucru singur e cert când vine vorba de ei, dacă e să mă întrebaţi ce-am învăţat în urma zilei de  ieri. Anume că domnii crabi sunt isteţi, mult mai isteţi decât mine, cel puţin. Am făcut o cursă dintr-o plasă de ceapă, ştiţi voi, plasa aia ordinară care se agaţă de tot ce e în cămară. La gură am însăilat, aşa cum mi-a zis Seb, nişte nailon de la lansetă. În plasă am pus carne de la scoici şi apoi am pus cursa pe stânci, lângă crabi. Au venit rapid, că foamea e mare şi la ei, dar unul nu s-a agăţat. Nici măcar unul. Deci gheruţele lor nu sunt foarte agăţătoare de materiale textile, doar de stânci. Seb zice că dacă am pune şosete femeieşti în loc de plasa de ceapă, am reuşi.

De ce sunt, ei, până la urmă, aşa isteţi? Că nu se agaţă de plasă? Nuuuuu, ci că ştiu când să renunţe la pradă. După ce-a văzut că peştele nu trage, Seb a dat cu undiţa la… crabi. Le arunca momeala în faţă şi să vezi cum speriaţii nu mai erau atât de speriaţi. Când vine vorba de mâncare, crabii devin foarte coioşi. I-au mâncat lui Seb două jumătăţi de scoici din cârlig şi exact când să-i aducă la loc sigur pentru prins, îţi dădeau drumul din cârlig. Până la urmă ştiu şi ei că un cârlig nu-i sănătos  pentru sănătatea lor şi nu înghit nimic, doar cipesc din momeală. Că dacă acul li se-nfigea în gâr, ai noştri erau.

Dar Dumnezeu e sus şi ne-a văzut necazul astfel că în drum spre casă, într-un coş de gunoi de pe plajă, erau abandonate două mincioage de prins peştişori. Adică exact ceea ce ne-am dat seama că ne trebuie ca să capturăm crabul după ce sare pe momeala din undiţă. Un astfel de minciog costă cinci euro în magazinele de pe plajă, noi am găsit două la preţ de zero euro. Presimt că dezamăgirea celor ce le-au aruncat se  va transforma în câţiva crabi pe foc, sub capac. Pentru noi. Hi Hi!

9 Comentarii