Tenerife: prima noapte pe insulă dormim la pensiunea Playa

E ora 22.30 aici şi ne-am cazat într-o pensiune din Los Cristianos, chiar în centrul istoric şi turistic. Am plătit 25 de euro pentru o noapte şi mâine sperăm să găsim ceva de închiriat ca să nu continuăm să pierdem în fiecare zi câte 25 de preţioşi euroi. Camera este mică, baia este pe hol, la comun, casa scărilor are 60 de centimetri în lăţime şi este, din punctul de vedere al experienţei mele, un record de scară minusculă. Parcă pensiunea îi aparţine lui Nastratin Hogea.

(în poza de mai sus e una din plajele din Las Americas).

Am fost şi la un mercado de am cumpărat ceva de mâncare, că de la salata de fructe de mare de la prânz, stomacurile noastre n-au mai primit nimic. Aproape zece euro pe câteva felii de salam, caşcaval, două lipii de pâine, un borcan de castraveţi muraţi, o sticlă de bere şi una de apă. Dap, cam scump, mâine trebuie să ieşim din zona turistică nu numai să găsim garsonieră de închiriat, ci şi pentru mâncare. Că altfel, ne usucă. Am făcut inventarul şi, la două zile de la plecarea din ţară, mai avem 1.534 de euro. Stăm binişor, ce să zic… n-am împărţit banii pe zile, ne descurcăm noi.

(cârnaţi româneşti făcuţi de Campofrio în ro şi vânduţi în mercato din Los Cristianos)

(la terminal, îmbarcarea spre Tenerife)

Nu v-am zis de drumul din peninsula Iberică până în insulele Canare. Am făcut cu avionul de la Barcelona la Tenerife Nord 3 ore şi 20 de minute, mai mult decât din România la Barcelona. Evident, că doar Tenerife e mai departe de Spania decât e Spania de România. Din Catalunia sunt 2.100 de kilometri până pe insulă şi 1.800 până la Sibiu. Da, suntem departe.

(strâmtoarea Gibraltar)

A fost foarte interesant să vedem munţii plini cu zăpadă la doi paşi de Mediterana pe care mişunau bărcuţe cu pescari. Am adormit rapid, cum şi era normal după o noapte pe băncile aeroportului, dar i-am lăsat job lui Seb să mă trezească dacă vede ceva minunat pe geam. Prima dată m-a trezit deasupra strâmtorii Gibraltar care părea ireal de aproape, deşi ne aflam la 12.000 de metri altitudine. Cum nu era niciun nor, am putut vedea ţârmurile spaniole şi africane faţă în faţă cum doar pe gugăl meps le mai văzusem. M-a mai scuturat să mă trezesc la vărsarea în Atlantic al unui râu foarte roşu. Râul curgea din Maroc, trebuie să-l caut să-i aflu numele, dar foarte obosită cum eram, am bombănit ceva în sensul că să mă lase în pace cu râurile lui, că mi-i somn.

Cum am găsit insula? Frumoasă şi specială, misterioasă şi cu toate culmile muntoase învăluite într-o ceaţă densă. Aeroportul Tenerife Norde este la fel de mic ca cel din Sibiu, dar mult mai animat. Se vede că este loc turistic şi se simte aerul de vacanţă chiar din terminal. Lumea este relaxată, până şi taximetriştii sunt liniştiţi, turiştii răbdători şi aerul, apăi aerul este divin. Cred că raiul aşa miroase.

(pisici vagaboande în Bajamar. Sînzianei îi era teamă că nu mai găsesc pisici frumoase pe Tenerife. :D)

(în Puerto de la Cruz cu Calu după nişte plăci de surf)

Dap, am avut o zi plină. Pozele cu surferii pe valurile din Bajamar nu mi-au ieşit bine din lipsa unei lumini bune)

(zonă rezidenţială din Puerto de la Cruz, case de baştani)

Nu mi-ar plăcea să locuiesc aici, într-o zonă rezidenţială, în Los Cristianos unde suntem acum este perfect. Fac mâine poze să vă arăt, o să vă placă. E lejer, nu-i nimic rigid, palmierii parcă au tras şi ei un joint, englezii te salută cu toţii, spanioloii îţi zâmbesc… Mă retrag la somn. Pe mâine.