Sunt o norocoasa

Stateam pe plaja ieri, lungita la soare pe cearsaf si cu mainile intinse in nisip cand m-a palit o revelatie. SUNT O NOROCOASA. Anul trecut si anii de dinaintea lui, zilele de nisip, la soare, langa mare erau doar cateva pe an – o vacanta de om obisnuit. Si mi-am amintit cum le numaram cu groaza, in sens descrescator, pana la ultima zi de plaja inaintea intoarcerii acasa… tanjind dupa mai multa vacanta, mai mult nisip, mai multa mare in viata mea. Acum nu mai trebuie sa numar nimic. Muncesc si traiesc langa ocean, iubirea vietii mele, si vacanta e in fiecare zi. De aia sunt o norocoasa. Ba chiar ma simt cea mai norocoasa persoana din lume. Si de multe ori gandesc ca am jobul ideal, pentru ca e pe plaja, in buza oceanului, in bataia brizei incarcate cu aerosoli salini, si-mi zic singura ador jobul meu.

Nu-mi mai amintesc unde am citit chestia asta cum ca omul se poate obisnui si cu cele mai frumoase privelisti si ca traind intr-un loc exotic ajunge sa nici nu mai bage de seama spectaculosul din jur. Il percepe ca pe ceva obisnuit, normal, firesc… poate chiar banal. O fi la altii, dar eu in fiecare zi ma minunez de frumusetea din Tenerife. Mi se intampla  de multe ori sa ma uit la valuri, spre exemplu, si sa rad singura. Raman blocata minute-n sir holbandu-ma cum se sparg pe plaja tunand si-mproscand cu spuma. Ma fascineaza, asa, intr-un mod primitiv.

Azi, dupa cele cinci ore de  munca, am facut talasoterapie pe toata lungimea plajelor Fañabe si Torviscas. Am mers de la un cap la altul, spre parcarea unde Jose, seful meu, avea parcata masina, prin valurile ce se spargeau pe fata plajei si parca oboseala orelor de lucru mi-a fugit din picioare. Da, cele mai faine lucruri in viata sunt gratis. Iar multi oameni nici nu stiu asta, sau daca stiu, considera ca e un cliseu prost. Jose, spre exemplu, traieste in Tenerife de aproape 25 de ani si n-a mers niciodata pana sa ma vada pe mine prin apa valurilor. De cand a descoperit aceasta placere, se descalca de adidasi cum terminam cu munca si paseste prin valuri cu un ranjet intins pe toata fata. Va jur, parca privesc un copil ce-si deschide cadoul de Craciun. La capatul plajei spune, invariabil, acum sunt mult mai fericit ca in urma cu zece minute.

PS: va rog sa scuzati lipsa diacriticilor, scriu de pe laptopul unui client de-al lui Seb (l-a adus sa-i reinstaleze sistemul de operare) si nu mi-am batut capul cu tastatura spaniola.

19 Comentarii