Şi s-a întâmplat, în Atlanticul din Tenerife: prima lecţie de surf

Când nu mă aşteptam nici cât negru sub unghie, s-a întâmplat. Prima lecţie de surf, adică. Dan mi-a făcut o mare surpriză înainte de Paşti, că ştiţi ce tot zicea el prin comentarii, pe aici, că nu pup surf până nu învăţ teorie, că rămân la plajă dacă mă pun la punct cu noţiuni despre elementele oceanului, formarea valurilor, maree şi alte nebunii. Acu să nu credeţi că n-am studiat deloc chestiile ăstea, dar clar nu m-am pus pe studiu serios. Acu’ sincer, nici n-am găsit un moment în care să am dispoziţia necesară, că seara după 22 când ajungem noi acasă mai e timp şi chef doar pentru cină şi atât. Iar dimineaţa ne  trezim cu foarte mare greutate şi imediat trece timpul şi trebuie să plecăm în Las Americas, spre job.

Şi cum ziceam, Dan m-a luat ieri prin surprindere „Janele, azi faci surf. Examenul teoretic îl dai în apă”. Eu eram cam pleoştită după o zi întreagă în care nimeni n-a vrut lecţii de surf şi toţi cei care spuneau că vor, încheiu discuţia cu „poate săptămâna viitoare”. Aşa că vă daţi seama ce mi-a săltat moralul o veste ca asta. Şi unde mai pui că pe la 17.30 când am terminat munca m-am băgat o jumătate de oră la tenis, cu Dan, Pablo canariotul şi o chica cam trecută, înţelegeţi că amiaza era tot mai bună.

Cum este surful în accepţiunea mea? N-aş putea să spun, pentru că n-am făcut ceea ce înţelegeţi voi din acest sport, adică nu m-am ridicat în picioare pe placă. Dar aşa e normal, să o iei pas cu pas, întâi îţi găseşti echilibrul stând culcat, apoi înoţi, apoi te pui în cur şi întorci placa, mai cazi, te mai scufunzi, ţi se mai înfăşoară lesh-ul în jurul picioarelor, te mai răstoarnă un val că nu l-ai înfruntat perpendicular ci oblic, mai iei o gură mare de apă sărată, te mai trezeşti râzând singur, te sperie apropierea unui val, te linişteşti după vreo câteva când înţelegi cum trebuie să le iei ca să nu-ţi facă rău, şi aşa mai departe.

În timpul lecţiei, mi-am dat seama de două lucruri. Că iubesc surful. Chestia asta o simţi de la început, iar dacă n-o simţi, înseamnă că nu trebuie să mai insişti, mai bine te duci la polo ori something. Şi numărul doi, am înţeles pentru a suta oară ce important este să ai lângă tine un instructor care ştie să explice şi care-ţi poate preda în cel mai simplu mod cunoştinţele pe care le deţine. Dan este un instructor bun iar dacă veniţi în Tenerife pentru a învăţa surf, el este omul vostru.

La mine a mai şi urlat ceva gen „Înoată, Janele, înoată, că dacă nu înoţi te bat când ieşim din apă”, dar la voi n-o să facă asta decât dacă-şi permite, iar dacă-şi permite înseamnă că i-aţi intrat la suflet. 😀

Să vă zic cum e pe val, când stai pe burtă şi dai tare din mâini ca să prinzi viteză şi valul să te ia cu el, nu să treacă pe lângă tine? E plin de emoţie, e adrenalină, e iubire. Şi când valul te ia, te împingi cu mâinile în plac şi o conduci, ca pe o maşină iar atunci e contopire cu marea, cu natura. Dacă acum, că nu m-am ridicat în picioare pe placă am simţit atât de multe, îmi dau seama că atunci voi avea orgasme multiple. Bine, acum nu vă închipuiţi că te duci în larg şi imediat vine valul eprfect pentru tine… câteodată trece mult timp fără val de, vorba lu’ Dan, poţi să te apuci şi de pescuit. „Lu’ Seb o să-i placă surful, dacă-şi ia şi undiţa cu el”.

PieS: Dan zice că-s talent curat pe placă. Sper să aibă dreptate. 😀

PieS 2: Seb e supărat că de când scrie pe blog nu mai apare în posturile mele. Dar voi ştiţi că pozele-s făcute de el, care nu şi-a dezlipit ochiul de cătarea camerei foto.

[nggallery id=2]

15 Comentarii