Sexy şi opărită

Pe la sfârşitul lui august mi-am luat nişte blugi noi. D’ăia peticiţi pe seama cărora se fac glumele cu „n-ai avut bani de o pereche întreagă?!” sau „ce câine ai supărat?”. Vroiam de mult unii exact aşa, căzuţi puţin în vine şi rupţi, da’ cum ştiam care-s preţurile, nici n-am mai căutat. Plus că pe insulă fiind mereu temperatura de pantaloni scurţi, cel puţin de când am venit noi, nici că simţeam nevoia de ceva cu crac… mai lung. Da’ odată cu marile reduceri de sfârşit de vară, am dat peste minunata (care-mi pare mie minunată, voi o puteţi vedea naşparlie) pereche de blugi. Costa 6 euro şi după ce-am probat-o, n-am mai stat să fac socoteala zilelor în care o să apuc s-o port.

De când am cumpărat blugii, am mai avut două tentative de a-i inaugura… în societate. Seara, că altfel te coci în blugi. Numai că nu, nu s-a întâmplat, mi-am dat seama că totuşi, e prea cald şi seara pentru blugi. Mă uitam cu jind la ei în şifonier şi-mi trăgeam pe mine, din nou, o fustă scurtă sau un şort de blug. Ieri a fost furtună-n largul coastei, vânturi puternice pe insulă, ceva picături de ploaie da’ niciun grad Celsius sub 29! Numai că mi-am luat mare plasă, că de pe balcon, înainte să plecăm spre plajă (eu am avut zi liberă, că doar ieri a fost marţi, şi am mers cu Seb în Las Americas – el a muncit vreo două ore la şcoala de surf) simţeam un mare frig pe balcon. Plus că picura, ca înainte de furtună. Iar priveliştea dinspre ocean asta şi anunţa: o mare furtună… Nu ştiu dacă puteţi să vă daţi seama de asta din poza de mai jos:

De pe terasa nostră, se vedea ceva ploaie pe ocean...

Aşa că fericită la culme, am tras blugii-mpricinaţi pe mine şi nici c-am băgat de seamă sfaturile lui Seb. Dar ce, vouă dacă v-ar zice consortul „coboară scările până la parter, întoarce-te rapid şi de-abia apoi vezi dacă nu ţi-e prea cald!”, aţi face cum zice? Exact, nici eu 😀 Se înţelege de la sine, aşa cum şi legile lu’ unu’ de se cheamă Murphy zic, că nici n-am ajuns să coborâm dealul că m-am opărit de-njuram şi blugii şi-ncăpăţânarea mea de catâr. Am aşteptat ca pe pâinea caldă s-ajungem la plajă ca să pot să dau drăciile jos de pe mine şi să rămân în costumul de baie. Bine că întoarcerea spre casă s-a făcut mai pe înserat…

Vijelia cea puternică (din cauza căreia s-au amânat mai multe zboruri în Insulele Canare, cum spune Seb-cel-Mare-Cititor-de-Presă) a venit pe la ora 16.30 şi ne-a gonit de pe plajă.

[nggallery id=73]

N-a fost o furtună firească pentru septembrie... A arătat mai degrabă ca una de ianuarie. Fază tare: când venea Seb de la şcoala de surf spre mine, îl opreşte un american şi-l întreabă: This is a tropical storm?