Dacă ajungeţi în Tenerife, printr-o conjunctură sau alta, de veţi fi imigranţi sau turişti de două săptămâni, capitala este un loc peste care nu puteţi da cu „pas”. Pentru că Santa Cruz (de Tenerife), în ciuda numelui ordinar, lipsit de inspiraţie şi regăsit în foarte multe ţări latine, este un oraş cu farmec aparte pe care n-aveţi cum să-l uitaţi. Când am ajuns prima dată în Santa Cruz, adică pe la începutul lunii iulie, am regretat că am lăsat să treacă patru luni de la poposirea noastră pe insulă până să ne hotărâm să-l vizităm. E adevărat, trecusem la sfârşitul lui mai prin capitală, în drumul nostru spre aeroport, dar asta nu însemna mare lucru, pentru că n-am coborât din autobuz decât în autogară, unde am schimbat linia.

De ce merită atenţie oraşul Santa Cruz de Tenerife? Pentru că e intim, plin de verdeaţă, şi, în ciuda faptului că-i cel mai mare oraş din insulele Canare (vreo 160.000 de locuitori, 230.000 în tot municipiul) şi capitala Comunităţii Autonome a Insulelor Canare, capitala Provinciei Santa Cruz de Tenerife (provincia e formată din patru din cele şapte insule principale canariote, La Palma, La Gomera, El Hierro şi Tenerife) şi capitala insulei Tenerife, are aerul unui mic oraş de provincie. Iar asta îţi dă sentimentul de căldură şi te face să te simţi acasă după numai câteva ore petrecute în urbe. Mie nu-mi plac oraşele mari pentru că-s prea osmopolite pentru a se potrivi cu firea mea. Şi Santa Cruz e o mixtură de popoare şi culturi diferite, e pestriţ de la nordici şi ruşi (o grămadă) la chinezi, peruvieni şi senegalezi, dar la scară mult mai mică şi asta-l face acceptabil pentru mine. Cum să explic mai bine? Şi Barcelona mi-a plăcut, dar nu aş putea trăi acolo. În schimb, m-aş putea obişnui să stau o perioadă de timp într-un apartament de lângă portul din Santa Cruz. Bine, eu am şi fobie de locuri prea aglomerate cu trafic infernal, lucru care m-a făcut să părăsesc Bucureştiul după cinci ani (mult prea mult).

Oraşul are multe şi de toate: parc(uri) plin de specii tropicale de flori şi arbori, locuri de joacă pentru copii, zone pietonale, un fel de corso presărat cu cafenele şi agitaţie, mai multe pieţe şi piaţete dintre care una, Plaza de Epaña, centrată în jurul unei bălţi imense pe marginea căreia puştime şi tineretul se strânge la o ţigară şi muuulte zone comerciale cum ar fi zona Centro, zona Rambla, zona Avenida 3 de Mayo şi cartierul Añaza. Legat de latura comercială a oraşului, foarte multe magazine, cafenele şi restaurante s-au închis, peste tot în zonele sus numite sunt spaţii mari, centrale, aflate în prima linie, la intersecţii de străzi, pe colţuri, neocupate de nimeni: obloanele trase şi afişe „de închiriat” guverneză acolo unde altă dată era prosperitate.

Trecând însă dincolo de efectele recesiunii economice, ce mi-a plăcut cel mai mult în Santa Cruz este aleea pietonală ce merge de-a lungul portului (paralelă cu Avenida Francisco la Roche). Mărginită de arbori bătrâni şi umbroşi şi tufe mari de esterlicia – pasărea paradisului, floarea simbol a canarelor, strada este cea mai vie arteră a oraşului – în opinia mea, fireşte – pentru că e mereu plină de oameni care aleargă, se dau cu bicicleta, rolele, skate-ul sau fac marş cu câinele în lesă. Parcă şi tu te simţi mai viu ca „pasager” al acestei alei şi-ncepi fără să vrei să faci planuri de genul uite că luna asta mă apuc şi eu de alergat sau trebuie să-mi cumpăr role.

Ok, dacă aveţi nevoie şi de un simbol, portul cu cel mai mare trafic de mărfuri şi de persoane din insulele Canare are unul grozav. Aşa cam cum Sydney-ul are clădirea operei, dar proporţional cu mărimea oraşului, Santa Cruz are Auditorio de Tenerife. Considerată cea mai frumoasă clădire modernă din arhipeleag, clădirea Auditoriumului este una dintre edificiile cele mai emblematice ale arhitecturii spaniole. Ridicată lângă port (şi lângă autogară), clădirea are o formă futuristă de barcă cu pânza umflată de vânt… dacă e să se priceapă la ceva, canarioţii sunt înebuniţi după arhitectură peisagistică şi clădiri cu forme ciudate (un alt exemplu este Centru de Congrese  Magna din Las Americas).

În capitală sunt şi câteva teatre (unele foarte vechi, cu istorie bogată), muzee, galerii de artă, un castel, sediile guvernului, parlamentului şi cabildo-ului, vreo patru festivaluri anuale, o plajă în nordul oraşului (Las Teresita, văzută doar în trecere de Seb, trebuie vizitată), un templu masonic, două turnuri gemene (situate lângă autogară) – cele mai înalte clădiri din insulele Canare, o piaţă de coride şi mai multe biserici. Nu detaliez, că n-am experimentat mai nimic în aceste sectoare, poate cu următoarea ocazie.

[nggallery id=70]

Leave a comment

Lasă un răspuns