In fata bisericii din La Caleta - rochie de mireasaCând eram mai mică şi mă vedeam mireasă, eram într-o rochie de prințesă. Original, nu? Așa am zis și eu, vai, ce tare sunt, am o rochie de mireasă de prințesă: fustă larg umflată, mijlocel subțire de viespe, corsetul strânge tot și ridică sânii, trenă lungă, diademă strălucitoare, chip luminos, frumusețe răpitoare.

Când am mai crescut, nu prea mă mai vedeam mireasă. Mă vedeam mamă, dar nu mireasă, nu nuntă, nu rochie de prințesă, nu căutare după rochii de mireasă. Poate că devenisem puțin cam cinică și-mi nchipuiam că nu o să ma ia nimeni de nevastă. Sau scăzuse încrederea în mine și-n potențialul meu, mă vedeam rea, cicălitoare, mofturoasă, complicată. Numai calități de căutat la o soață.

Apoi m-am mai domesticit, cineva a reușit să stea mai mult de câteva săptămâni lângă mine. Sau eu am reușit să rezist într-o relație mai lungă.

După o perioadă a venit ”epoca Seb”. Niciodată n-am mai stat atât de mult cu un bărbat. Nu avusesem nicio relație mai lungă de vreun an.

Și iar am început să mă văd mireasă. Dar cu rochie simplă, vaporoasă și udă de valurile mării. Rochia de mireasă de prințesă era doar pentru basme cu nunți mari ce țin trei săptămâni și cuprind toată împărăția.

_DSC1791Rochia mea trebuia să se potrivescă cu mine, cea ce mă schimbasem. Îmi simplificasem viața, dorințele și garderoba. Nu puteam să îmbrac o rochie somptuoasă și să încalț pantofi cu toc. Nu am mai purtat tocuri de vreo trei ani. Rochie de petrecere – de pe la majoratul meu, cred.

Dacă stau și mă gândesc, la toate nunțile la care am fost după ce-am plecat de acasă, adică ca femeie și nu ca copilă la părinți, m-am îmbrăcat în pantaloni de satin. De fapt, am fost la o singură nuntă de la 18 ani până în prezent. Nu prea-mi plac nunțile.

Când am hotărât nunta, am început și eu să scriu în google rochii mireasă, ca toată femeia înainte de nuntă. Dar am trăit frustrarea. Puține rochii în noul meu stil și prețuri imense, nejustificate. Sute și mii de euro pentru o rochie de mireasă de plajă!

Singurul loc în care am găsit prețuri mai accesibile era la chinezi, pe un site gen amazon, aliexpress.com. Și nici acolo ceva pe gustul meu mai jos de 300 de euro. Ori nu, nu dau 300 de euro pe o rochie simplă, vaporoasă, de plajă, de mireasă pe plajă. Nu dau 300 de euro pe nicio rochie, de fapt, cu atât mai puțin pe una destinată unei singure zile.

Dezamăgită, am început să caut în Tenerife. Incredibil cât de puține oferte sunt pentru nunți și mirese în sudul insulei, unde locuim noi. Am găsit doar două magazine și normal, oferta de rochii de mireasă era mică: rochia de prințesă, rochia scurtă și dreaptă, rochia lungă și dreaptă. Și-atât! Cred că nu greșesc deloc dacă spun că un mic oraș de provincie din România are mai multe magazine de nuntă, mai multe modele de rochii de mireasă.

Am mers și-n nord, în La Laguna și-n Santa Cruz. Aceeași ofertă săracă și scumpă.

Și intrând noi din magazin în magazin (magazine normale, de haine casual, de ocazie și de plajă, că de nuntă sunt puține și-n nord), am găsit-o!

O rochie albă, lungă și simplă de plajă. Cu spatele gol.

_DSC1733Asta îi și spusesem lui Seb că o să căutăm, o rochie de plajă, și în Tenerife sunt trilioane de rochii de plajă, din fericire, care să fie albă.

Stătea pe un umeraș, înghesuită de alte câteva zeci de rochii casual și de plajă, într-un butic mic și drăguț, așa cum multe sunt în La Laguna. Seb a zis uite ceva alb acolo, ia vezi.

Costa doar 10 euro, mai erau doar două bucăți și fuseseră reduse cu 85%!!! Zic vai ce norocoasă sunt, cum îmi scoate Dumnezeu în cale rochia de mireasă perfectă pentru mine și costă doar 10 euro.

Ce să zic, îmi propusesem eu să nu dau mult pe ea, dar nici nu visasem să fie atât de bun prețul. Nu pot să-i spun că e ieftină, că ieftin are o conotație negativă. Când zici rochie ieftină te gândești automat la calitate proastă. Ori asta era de cea mai bună calitate, o rochie de plajă cum eu nu mai avusesem. Un bumbac moale și plăcut, ca inul de calitate după multe folosiri.

Avea un singur defect: era XL! Cum erau reduceri mari la toate hainele, rămâseseră doar două rochii de toate, două numere mari: XL și XXL.

Am trăit o scurtă decepție. Găsisem rochia ce mi-o doream, dar mi-era prea mare. Ce păcat… Seb mi-a dat imediat încredere că nimic nu-i pierdut. O modifici, a spus. O mai strâmtezi, sigur poți s-o faci.

_DSC1768A avut dreptate, n-a fost o mare inginerie s-o adaptez măsurii mele M. Și-am făcut-o. N-a fost chiar cum trebuie, că modelul ăsta de spate gol nu trebuia să iasă atât de decoltat, atât de căzut, poate n-am strâns-o suficient… Am fost mai sexi decât am intenționat 😀

Și așa am fost eu mireasă. Cu o rochie de plajă de 10 euro. Și sandale făcute de mine.

Omului i se întâmplă după cum gândește și-și imaginează. În ultimii ani nu mă mai închipuisem deloc în impostază de mireasă împopoțonată, cu nuntă plină de oameni, cu tradiții de respectat și sarmale de mâncat. Și cam așa a și fost ”nunta” noastră. O cununia religioasă într-o după-amiază de sâmbătă, niște nași simpli ca și noi, o bisericuță mică la doi pași de plajă și niște mâncare vegeratiană la un restaurant libanez după.

_DSC1783

_DSC1514

_DSC1527

_DSC1766