Prima noastră haltă – Tenerife

Eu şi Sebastian suntem imigranţi în Tenerife dar adevărul este că putem fi imigranţi oriunde. Mă bucur că nu ne-a luat mult timp să înţelegem că suntem liberi, noi oamenii, în general vorbind. Nu suntem legaţi de un spaţiu anume şi nu trebuie să privim mutarea într-un alt colţ de continent, un alt colţ de lume, ca pe ceva tragic. Sau definitiv. Lumea este atât de frumoasă şi are atâtea comori reale de cultură şi civilizaţie încât o viaţă nu ajunge pentru a le cuprinde pe toate. Şi atunci de ce să credem că menirea omului este să strângă bani ca să ridice o casă şi să-şi înfigă cât mai bine rădăcinile într-un loc?

Tenerife pentru noi este prima haltă din această lungă călătorie care este viaţa. Prima haltă din afara graniţelor româneşti. Nu că ne-ar plictisi traiul aici, la tropice, în mijlocul Atlanticului, pentru că nu-i deloc asta, dar ne-am propus să nu poposim mai mult de un an, un an jumate în Tenerife. Timp suficient să cunoaştem insulele Canare cu toate frumuseţile lor dincolo de toate obiectivele turistice, să aflăm obiceiurile canarioţilor, să învăţăm bine limba spaniolă şi să strângem bani pentru următoarea haltă a vieţii noastre. Care poate fi pe o altă insulă, într-o altă emisferă, sau într-o savană ori într-o inimă de junglă. Oamenii au deosebite valenţe iar adaptarea la noi condiţii de viaţă e una dintre ele. Recunosc că trebuie un spirit aventuros şi temerar pentru  a avea o astfel de viaţă, dar nebunescul imposibil devine posibil când ajungi să percepi adevărul că libertatea nu înseamnă decizia ta de a-ţi cumpăra maşina de la un constructor şi nu de la altul, ci puterea de a te desprinde din caruselul ce pare plin de sens, dar nu e decât înrobitor şi zdrobitor de spirit.

Un astfel de mod de a privi lucrurile, lumea, viaţa şi tot restul poate părea ciudat. Cel puţin. Mai ales în contextul actual, al unei societăţi de consum ghidate de principii mercantile şi valori răsturnate. Dar e cât se poate de simplu. Şi e dureros că lumea nici măcar nu-şi dă seama cât de simplu. Oamenii îşi pun toată sudoarea muncii lor în nişte lucruri perisabile, îşi văd toată viaţa prin prisma averii lor, îşi măsoară valoarea în funcţie de cât de nouă este mobila din casă şi cred că asta înseamnă trai bun. Ei cred că asta înseamnă trai. Şi nu-i de mirare că atunci când acele lucruri ce au constituit universul lor dispar, dintr-un motiv sau altul, se prăbuşeşte toată viaţa lor. Iar atunci nu mai au nimic. O, e atât de simplu… Viaţa e dincolo de asta.

Când un sărac predică sărăcia, seamănă cu vulpea ce nu ajunge la struguri. Dar eu nu militez pentru sărăcie. Spun doar că trebuie sparte barierele ce-i fac pe oameni captivi, maşini de făcut bani, sclavii mileniului trei, sclavii băncilor şi unor interese aflate mult deasupra lor. Lăsaţi-mă să vă întreb ceva. De ce fericirea omului modern este direct proporţinală cu numărul kilogramelor de cumpărături din coşul de hipermarket? De ce 9 din 10 oameni ce muncesc pe plantaţiile cu diverse culturi, spre exemplu din Spania, că tot e vorba de Spania aici, strâng bani pentru o casă mai mare, o bucătărie mai dotată, o maşină mai nouă? De ce asta e ceva atât de firesc încât sună aşa stupid întrebarea? Puteţi răspunde?

În acest moment vă gândiţi la unul din două lucruri. Bine, la mai multe, dar două importante. Unul, şi nu neapărat primul, e că aşa este, trăim într-o lume ce şi-a ieşit din propriul control şi merge doar în direcţia planificată, iar oamenii sunt doar nişte şoareci ce nu contează ca indivizi, ci servesc numai ca număr în multiplele socoteli ale celor mari. Al doilea lucru ce vă trece prin cap e că nu-s decât o eretică. În ceea ce mă priveşte, cu cea mai mare sinceritate vă spun că nu-mi pasă nici cât negru sub unghie de ce aţi putea crede despre mine, eu mi-am luat deciziile şi trăiesc cu ele. Dar voi, voi ce veţi alege?

Acest articol a fost scris pentru revista românilor imigranţi în Spania, pentru numărul de august; Claudiu Stroe, directorul publicaţiei, ne-a descoperit pe internet (cum altcumva) şi ne-a făcut o ofertă de colaborare. Apoi a spus: scrieţi ce simţiţi, singura limită fiind bunul simţ. Şi cum eu (şi Seb, dar mai ales eu) am tone de bun simţ, a ieşit articolul de faţă. De fapt este al doilea, pentru că primul era prea incisiv şi l-am aruncat într-un folder cu ciorne. Bun. Asta-i tot. Acum.

21 thoughts on “Prima noastră haltă – Tenerife”

  1. Felicitari. Nu am citit de multa vreme o „cronica” a societatii de consum mai bine scrisa decat aceasta. De fapt nu stiu daca am citit vreodata un text despre societatea contemporana si omul modern… atat de bine structurat, atat de logic si de coerent si in cele din urma incarcat cu atat de multe intelesuri ca acesta de fata.

  2. câtă dreptate este în ceea ce ai scris ! putini mai sunt în ziua de azi care chiar se bucura că au prins un răsarit frumos de soare sau remarcă seara cântatul greierului care locuieste în zona verde din spatele blocului !
    oooooof societatea asta ”modernă” distruge multe !
    mă bucur pentru voi, ar fi frumos sa reusiti sa va continuati drumul in domeniul jurnalistic ! succes !

  3. Fiecare om face alegerile lui si nu mi se pare normal ca altcineva sa i le judece.
    Tot ceea ce conteaza este, cum spuneai si tu, sa fie multumit si fericit cu ele.
    Nu conteaza foarte mult meseria pe care o alegi sau pe unde iti faci veacul ci multumirea pe care ti-o aduc aceste alegeri.
    In mare traiesti si promovezi o viata lipsita de constrangeri, si un mesaj de peace and love all around. Care e o alegere a ta, personala.
    Ar fii bine sa nu cazi in aroganta de a stii sau a-ti imagina ca stii tot.

  4. Te invidiez(si te admir in acelasi timp)pentru un aspect:ca ti-ai dat seama de toate astea cu 10 ani mai repede decat mine!Si e ceva!Consider o pierdere ultimii 15 ani din viata mea(bine,mai putin ultimul an)timp in care m-am conformat unor reguli ingrozitor de absurde,limitate,care,desi sunt trambitate in gura mare,nu fac altceva decat sa te constranga si sa nu te lase sa”cresti”…sa traiesti…sa zbori!
    De fapt,in toate cosurile mele de la Carrefour si in toate bunurile materiale achizitionate in acesti 15 ani se gasesc fragmente din aripile mele,aruncate cu nepasare!
    Nu-mi ramane decat sa ma bucur ca m-am trezit din aceasta letargie si am inceput sa indraznesc sa…traiesc!

    Numai bine va doresc,in orice emisfera,jungla sau savana, v-ati afla!

  5. nu stiu daca raspunsurile mele la intrebarile puse sun pertinente sau nu,depine de tara in care traiesti, noi romania am fost educati, sau asa am inteles ca asa trebuie sa avem o casa a noastra proprietate, pentru a o lasa copiilor nostri, alti sunt mai indrazneti ca voi lasand aceste principii preferand sa-si traiasca viata ca pe o aventura (eu personal va felicit pentru curaj si trebuie sa recunosc ca si varsta va permite)referitor la kilogramele din cos se poate vorbi mult pe aceasta tema eu iti spun ca am trait in comunism destul de mult si gandul ca nu aveai ce sa mananci era cumplit, nici acum viata nu este mai buna pentru uni, care privesc vitrinele incarcate de mancare si nu au bani sa cumpere,daca intrebi un spaniol cum vede el viata iti va spune mereu,traieste aceasta zi ca si cum ar fi ultima, eh esta es la vida , va doresc o saptamana minunata , aveti grija de voi

  6. E prima data in 5 luni cand admiteti ca nu veti mai sta prea mult in Tenerife… E de inteles, nici unul din voi nu si-a gasit un job in adevaratul sens al cuvantului, fiecare dintre voi „lucreaza” cate ceva, asa cat sa platiti chiria si sa aveti ce manca…Cam putin pentru o familie in devenire…
    Dar era de asteptat sa fie asa tinand cont de barierele lingvistice (nici unul dintre voi nu puteti afirma ca vorbiti spaniola) si perioada economica nu e prea grozava.

    Asadar nu mai stiti nici voi ce sunteti: emigranti (conform site-ului), imigranti (daca nu esti emigrant, nu esti nici imigrant) sau simpli longtime backpackers…adica niste peregrini.

    Nevoia de acumulare materiala vine din nevoia de stabilitate. Daca alegi sa umbli cu rucsacul in spate toata viata, nu o sa acumulezi decat ceea ce poti cara in rucsac – strict material vorbind.

    Cand v-ati gandit pentru prima oara ca Tenerife va fi doar o halta si care va fi urmatoarea halta?

  7. Claudiu, lasa-i pe ei sa-si puna intrebarile astea singuri, si da-le libertatea sa decida, sa zboare! sunt fericiti, chiar cu acele mici lipsuri, cand vor avea cu adevarat nevoie de mai mult decat au in „rucsac” o vor face. 🙂

  8. RESPECT! e foarte greu sa ajungi la o asa concluzie si sa te consideri tu exceptia si restul regula cand ar trebui sa fie tocmai invers pentru ca fiecare sa poata trai cum ii place. Societatea incearca sa limiteze individul si in cele mai multe cazuri reuseste chiar din start(exemplul cu maimutele in cusca). Think outside the box. Sunt doar curios daca o sa reusiti sa va detasati de Romania ca si tara de origine si sa nu va construiti toata aventura cu punct final Sibiu.:)

    Succes in continuare(si da, limba spaniola sa nu fie limita sau criteriul)!

  9. Alt Claudiu

    Intr-o oarecare masura sunt de acord cu voi dar nici voi trebuie sa nu uitati ca cineva a trebuit sa stea vreo 22-24 de ani intr-un loc si sa asigure un minim de stabilitate financiara, emotionala , ca voi sa puteti creste si sa ajungeti ceea ce sunteti astazi. Dupa ce veti fi parinti ma gandesc ca altfel veti pune problema, si atunci poate realizati ca impreuna cu libertatea vine si resonsabilitatea . La urma urmei aici e dibacia probabil, un balans cat mai firesc intre libertate si asumare.Naiba stie… poate vb prostii, dar am simtit un gol in stomac cand v-am citi articolul, si parca e trist … al dracu de trist.

  10. hola!que tal?nosotros somos tambien en tenerife,costa adeje,urbanizacion san eugenio bajo desde 10 dias.Yo trabajo aqui desde 3 dias,me gusta mas Costa Adeje,no tienes ningun problemas con los espanoles de aqui.No es necesario comprar muchas comida.Si os prefereis encontrnos,mandame un email a este correo eletronico.Y gracias por consejos!

  11. Asta e parerea ta!Mai bine nu mai comentez,nu ti-as dori decat sa fi aici si tu aici unde sunt eu.Si pana la urma vorba cu romanul din strainatate e adevarata.

  12. PT CATALIN!!! Pai draga Catalin .. dupa parerea mea acest blog este scris in totalitate in limba romana pentru toti romanii din Romania in special. Nu vad rostul de a scrie in spaniola , mda doar ca sa vedem noi ca tu stii sa scrii!!! Ai dreptate cu fraza (Si pana la urma vorba cu romanul din strainatate e adevarata.) dar aceasta fraza ti se potriveste tie pt ca romanii din stainatate se prefac ca nu mai stiu sa scrie in romaneste !!
    Iti doresc o vacanta placuta !

  13. achile si achiloasa

    Ola! nu ratati Romantica, eventual seara, si sigur ve-ti fi mai bogati!
    Si in drum ne puteti vizita si pe noi.:)

  14. ¡Hola!¿Que tal?Nosotros VIVIMOS tambien en tenerife EN costa adeje,urbanizacion san eugenio bajo HACE 10 dias. YO TRABAJO AQUI HACE TRES DIAS.Me gusta MUCHO Costa Adeje Y no TENGO problemas con los espanoles de aqui.NO ES NECESARIO COMPRAR MUCHA COMIDA..Si os prefereis encontrAnos,mandame un MENSAJE a este correo eletronico.Y MUCHAS gracias PARA consejos! .

  15. ma rog.. este mai aproape de realitate. pai boier ia sa ti fac o vizita… ca merg la sala de sport din adeje la antrenament.

  16. Salut!Ma numesc Andrei am 14 ani…aproape si sunt in tenerife cu tatal meu.Caut sa-mi fac prieteni romani deoarece mi se par mult mai de treaba.In unele zile sunt singur 24 de ore si imi e greu si urat sa dorm singur:D.Din ce se povesteste pe acest blog,Je si Seb sunt extrem de de treaba si Dan la fel.Tot ce faceti voi(snorkeling,surf)incercati sa faceti bani din orice se poate asta mi se pare un lucru f inteligent.Stiu ca sunt doar un copil dar un copil se poate distra la fel de bine ca un adult.Eu si tatal meu i-am trimis un mail lui Je iar ea ne-a dorit o vacanta placuta…noi incercam sa legam o prietenie…mai ales ca ne aflam la mai putin de 500 m unii de altii(noi stam in San Eugenio Bajo) vis-a-vis de Usp Hospital Costa Adeje unde tatal meu lucreaza acolo ca medic de urgente.Am auzit ca sunteti foarte aproape de noi.Si eu as vrea sa am o viata ca voi sa ma distrez cat sunt tanar.Sa fac surf,snorkeling in continuu si alte lucruri distractive.Poate va veti hotari sa ne intalnim odata sa stam la un suc ceva…si poate legam o prietenie.In caz ca suntem diferiti plecam pur si simplu si nu ne mai vedem niciodata.Am spus tot ce-am avut de spus sper sa nu va suparati pe mine pentru ce am scris aici.Eu am scris ce-am simtit…:).Oricum eu va doresc sa o tineti tot asa ca pasiuni ca astea nu le are toata lumea:).

  17. Salut Andrei. Noi primim zilnic multe mailuri şi poate ca vi s-a parut că v-am expediat. Je vă dorea distracţie plăcută in Tenerife. Sigur că ne putem vedea şi să ne cunoaştem. Daţi un semn cand aveţi voi vreme. Noi suntem mai liberi spre seara, dupa 19.30.

  18. Stiam eu ca nu ne-ati expediat:Sibienii sunt niste oameni jos palaria.O sa ne vedem intr-o seara asa e cel mai bine si pentru noi.:)

Comments are closed.

Scroll to Top