Pisica perfectă: Cicio de Tenerife

De ce zicem noi că e pisica perfectă Cicio a noastră din Tenerife? Păi cum să nu fie perfectă o felină cu atâtea calităţi, care rar cere de mâncare.

Cicio, pisica descoperită de noi prin complexul din San Eugenio şi adoptată instant, după prima vizită, ştie imediat când suntem acasă şi vine fuga, ori la uşă, ori pe balcon mieunând disperată să-i deschidem. Nu vrea decât să stea prin preajmă, să sforăie pe pat şi să fie mângâiată. În schimb ea oferă terapie prin tors la picioare, pe picioare, pe piept sau în cap. Unde are ea chef.

Azi dimineaţă ne întrebam cu Je, oare unde mănâncă minunea asta de pisică, pentru că la noi rar dă cu limbuţa prin farfuria ei plină mereu cu lapte semidegresat.  Nici tonul nu o dă pe spate şi ciuguleşte din el ca o mâţă. Am mai avut pisici..dar aşa atentă cu silueta niciuna. Faţă de Deizi, care ar mânca şi castronul, Cicio e fie o mofturoasă, fie vine la noi mereu sătulă. Pe lângă asta, are gene de câine. Eu nu am mai văzut pisică să te întâmpine când vii acasă şi să îţi fugă înainte.

Ca să mă exemplific, puteţi să o vedeţi în filmuleţul făcut azi dimineaţă. Ies eu să dau un telefon de la public şi când întorc capul, Cicio, care plecase mai devreme de acasă în treaba ei, trece drumul spre mine, se freacă de picior, apoi trece înapoi şi se tolăneşte la umbră, pe trotuar. Gat eu treaba, pisica nu aşteaptă cine ştie ce invitaţii. Îşi ia coada pe spate şi aleargă în faţa mea dezaxată de atâta grabă:). A intrat, s-a instalat rapid pe pat şi a început să sforăie. Când am trezit-o să iasă pe balcon că trebuia să plec, mi-a mârâit oarecum iritată..dar s-a conformat. Ne vedem oricum deseară.

3 Comentarii