Palmierul lui Goran, epilat. Până la urmă, vom câştiga bani din toaletarea palmierilor

Vă ziceam şi v-am tot zis de palmierii sârbului Goran, de la Sax Bar. Ieri şi-a făcut Dan timp să-i tundă, în realitate doar pe unul dintre ei, al doilea, altă dată. De pe la 8.15 până la 8.35, ţac-pac, a dat cu ferăstrăul (unul special pentru palmieri) şi a curăţat nebunia. De data asta n-a mai urcat cu scara, ca la Laguna sau la Siam Park, ci cu o chestie numită „bicicletă” şi inventată special pentru tuns palmieri chiar de Dan. Pare uşor? Nu ştiu, o să încerc să urc şi eu un palmier cu bicicleta asta, dar nu cred că e simplu deloc.

Cât timp Dan a făcut ce ştie el să facă şi Seb a cărat rapidos crengile în maşină, eu am tras poze pentru noi, pentru blogul emigranţilor 😀 şi pentru viitorul sait a lui Dan (la care Seb lucrează intens) despre „poda de palmeras” adică omul care tunde palmieri. V-am zis că se câştigă bine din meseria asta pe insulă şi Dan ne-a propus o afacere: din ce câştigă la tuns de palmieri, mie şi lui Seb ne dă 30% pentru ceea ce facem, adică poze, sait, filmări, strâns de crengi şi degajarea zonei :D. Mie mi se pare un târg bun, aşa că dă Doamne să intre cât mai mulţi canarioţi pe internet ca să-şi caute un specialist în palmieri şi atunci pam! să dea rapid (datorită SEO şi indexării bune) de Dan şi ofertele de muncă să curgă.

Adevărul e că n-am niciun chef să mă angajez, chiar de aş găsi ceva. Nu mi-ar plăcea să am un job la care să merg X ore pe zi, mai bine o fotografie, un palmier. Când am imigrat în Tenerife mă gândeam că o să avem şi eu şi Seb un job, dar aici ne-am dat seama că (pe lângă faptul că e greu de găsit), nu ne-ar mai lăsa timp să facem lucrurile care ne plac, n-am mai fi aşa de liberi. Ori noi am venit în Tenerife pentru libertate. Vă zic în alt post cum era să mă angajez ca vânzătoare la heladerie (adică cofetăria care vinde îngheţată).

[nggallery id=16]