Orice joacă se termină cu-n futai

Mai am puţin şi transform blogul din unul despre nimic anume într-unu’ cu mulţi câini şi pisici. Zău dacă-mi pasă. Nebunaticii ăştia doi se jucau pe corso aşa cum se pot juca doar câinii: fără să le pese de nimic din jur, oameni ori balauri deopotrivă. Şi cum se cabrau ei, aşa frumoasă zbenguială ieşea. De se oprea lumea-n loc, minune mare, nu alta.

Un scurt momet de respiro în care brunetu’ m-a scanat să vază ce-i cu mine, prietin ori duşman.

Să-mi explice şi mie careva de ce orice joacă între doi câini se încheie cu un futai. Referitor la cei doi, nu ştiu dacă au reuşit şi ei ceva, că partea activă-i mult mai pindoacă decât pasiva. Uite că în „pat“ contează înălţimea.

Scroll to Top