O salata cat un pranz

salata verde cu mustar de casa si avocadoCe mananc eu acum poate parea cura drastica sau infometare pentru toti cei ce nu (se) prea cunosc (cu) fructele si legumele. Ca atunci cand in farfurie legumele sunt ca garnitura si poate nici atat, ori fructele sunt mancate rar si ca desert, e clar ca cel ce sta in fata acestei farfurii nu stie nimic despre nutritie. Uff, iar ma declar detinatoarea adevarului absolut, nesuferita am mai devenit. Si eu care vroiam doar sa slabesc si sa ma intorc la stilul de viata activ, acum incep din nou sa tin discursuri si sa dau sfaturi. Dar imi dau seama ca este necesar, ca doar vorbind despre ce spune teoria pot explica practica. Oarecum vreau sa-mi apar meniul 😀 si sa ma apar pe mine, ca NU, NU SUNT o inconstienta care manaca doua frunze de salata si niste suc de legume si o sa ajunga anorexica.

Deci ce zic teoriile dupa care ma ghidez eu in alimentatie acum? Ca omul este frugivor. Opa, cuvant nou. Eu pana sa citesc cartea lui Robert Morse „Sa traim sanatos fara toxine” nici nu-l stiam. Nu cunosteam nici cuvantul, nu cunosteam nici minunatele informatii despre anatomie, sistem imunitar, digestie, defecatie, sanatate, boala pe care naturopatul american le prezinta in carte. Mai cunosteam diverse despre efectele produse de carne, lactate, preparatele pasteurizate, zahar, fainoase, etc., dar la el am gasit si un milion de alte informatii si explicatii. Si nici n-am terminat de citit cartea, deci cate mai am de aflat… E colosala, o recomand tuturor, si celor ce n-au auzit, ca si mine pana anul trecut, ca omul este frugivor si inca cred ca omul este omnivor (de ce nu, carnivor, ca am cunoscut si astfel de indivizi care dimineata pranz si seara, totul carne, numai carne), si celorlalti mai inclinati spre o alimentatie vegetala care considera ca fara hrana gatita devii anemic sau mai stiu eu ce. Are cateva capitole mai tehnice in care explica in mare ce se intampla in fiecare organ, sistem, celula, dar da si concluzii pentru cei ce n-au iubit prea mult anatomia.

Asadar, omul nu este nici carnivor ca tigrul, nici erbivor ca vaca, nici omnivor ca porcul. E frugivor. Adica este un animal care se hraneste preponderent cu fructe alaturi de seminte, nuci si legume. „Este” e impropriu spus, ca acum omul s-a transformat in altceva, o chestie grasa, cu burta, sunci, celulita, dereglari hormonale, boli de inima si boli autoimune, cancere din frageda pruncie si malformatii congenitale. Lucruri ce s-a demonstrat in mii de studii ca tin de alimentatie si regimul de viata. Omul actual a devenit o fiinta care nu stie ce sa manance, in sensul ca nu are cunostinta despre alimentele care i-au fost lasata la creatie, potrivita anatomiei sale, sa-i fie hrana, si mananca de toate. Acest om, pe care fiecare dintre noi il cunoaste foarte bine, nu reuseste sa-si controleze sanatatea si greutatea corporala. El este omnivor.

Dar anatomia lui a ramas aceeasi ca la inceput, adica adaptata pentru a digera, procesa, asimila si elimina fructe, seminte, nuci, legume si verdeturi. Omul s-a transformat intr-un „manca-toate”, dar numai el. Ca organismu-i n-a facut vreun up-grade, nu s-a adaptat la conditia cea noua (nu-i asa noua, daca te raportezi la azi-maine, dar chiar este noua cand te gandesti la cele peste 200 de mii de ani de cand exista). Limba – tot netedă, cu glande salivare – digestive (saliva e alcalina); stomacul cu sucuri gastrice foarte putin puternice (de aici dificultatea de a digera proteina animala); intestinul subţire – saculat, pentru absorbţie prelungită; ficatul – simplu şi de dimensiune medie, nu mare şi complex, ca al carnivorelor (la carnivorelor are nevoie de secreţie biliară consistentă pentru sucuri gastrice consistente); colon – destul de lung si saculat, pentru absorbţie prelungită (nu scurt si drept ca la carnivore sau foarte putin saculat ca la omnivore); tract gastrointestinal – lungime de douăzeci de ori mai mare decât a coloanei vertebrale (la carnivore e de numai trei ori mai mare, mancarea trebuie sa iasa rapid ca altfel putrezeste, la omnivore este de zece ori mai mare iar la erbivore e cel mai lung tract gastrointestinal, de treizeci de ori mai mare decat lungimea coloanei vertebrale); degete pentru apucat, decojit sau rupt; nu prezintă canini lungi sau dinţi tip colţi; maxilare – multi-motrice, dimensionale, mişcări sus-jos, lateral, faţă-spate etc. (pentru mestecarea indelunga, ca in gura incepe digestia prin maruntirea bolului alimentar si lichifierea lui prin amestecul cu saliva cea plina de enzime digestive).

Rezultatul acestei ignorante, persiflari a naturii si incalcari ale legilor anatomiei este ca avem o societate bolnava rau. La propriu. Se traieste tot mai putin si tot mai prost, cei mai multi oameni dezvolta diverse afectiune de sanatate, se moare la varste tot mai mici din cauza problemelor cardio-vasculare, a diabetului, cancerului, etc., si fiecare generatie noua e tot mai slabita, tot mai vulnerabila in fata bolii. Asta ar trebui sa ne spuna multe lucruri despre noi, omnivorii, despre societatea actuala si despre punctul in care a ajuns omenirea. Nu ai nevoie sa citesti niciun studiu ca sa intelegi ca ceva din ce facem facem rau. Adica daca avem bolile astea, noi, ca societate de omnivori care a ridicat statuie PROTEINEI in general si, in special, PROTEINEI ANIMALE, inseamna ca gresim undeva. Nu gresim oare fiind omnivori?

Hrana corecta e precum combustibilul corect la masina. Pui ce-i trebuie tipului tau de motor, masina-ti merge. Incurci pompa la benzinarie, masina merge greu sau deloc. Pentru ca nu ai cum sa bagi orice aliment in gura si sa te astepti ca organismul tau sa functioneze bine. Eu n-am suferit de boli grave, multumesc lui Dumnezeu, dar am avut unele probleme de sanatate. Si fara niciun studiu de medicina pot spune ca toate au venit in relatie directa de cauzalitate cu ceea ce mancam. Asta face subiectul unui episod viitor, dar, spre exemplu, insasi balonarea, gazele, constipatia sau defecarea defectuoasa sunt probleme destul de serioase, semnale de alarma trase de corpul tau ca ceva nu faci cum trebuie; nebagate in seama si continuarea cu aceeasi dieta si stil de viata duc la boli urate, urate de tot. Mai devreme sau mai tarziu, desi-i de preferat mai devreme, trebuie sa ne intoarcem la natura si sa reinvatam (la inceputuri, in pruncie, am stiut cu totii) ce-i trebuie corpului uman ca sa „mearga” ca uns si sa nu se imbolnaveasca.

„Omul este singura specie care nu ştie cu ce trebuie să se hrănească. Copiii ştiu instinctiv ce trebuie să mănânce. Dacă aş umple o masă cu toate felurile de mâncare pe care le consumă omul şi aş aşeza la masă un copil, ghiciţi ce va alege… întotdeauna? Fructe şi flori – hrana cea mai plină de culoare şi cu cea mai puternică încărcătură energetică. Faptul se explică prin aceea că suntem frugivore şi nu carnivore. (…) Este simplu să înţelegem că suntem obligaţi să începem să ne hrănim astfel, încât să reintrăm în armonie cu constituţia noastră biologică şi cerinţele fireşti ale organismului. Mai mult decât atât, trebuie să înţelegem că nici un animal nu îşi prepară hrana înainte de a o mânca. Ingrijitorii din grădinile zoologice au învăţat de mult că nu trebuie să hrănească niciodată nici o specie din regnul animal cu mâncare gătită, fiindcă acest tratament va duce la îmbolnăvirea şi la moartea animalelor. Nu cunosc nici un veterinar care să recomande cuiva să îi dea animalului său de casă ce cade de la masa sa (nota mea personala, poate inainte nu, dar acum veterinarul e la fel de ingnorant ca medicul de familie). De ce? Este foarte simplu. Animalele noastre de casă se îmbolnăvesc de aceleaşi boli de care suferim noi înşine. Prin preparare, alimentele îşi pierd proprietăţile nutritive naturale. Procesul de preparare produce transformări chimice şi reduce cantitatea de energie electrică.” – Robert Morse, „Sa traim sanatos fara toxine”

Cu acest citat din cartea revelatoare a lui R.Morse am vrut s-o iau pe scurtatura, ca m-am cam speriat de cat scriu si inca nu am ajuns sa vorbesc despre ce-am mancat azi sau ce mananc in general. Frugivor, frugivor, dar cum, ca nu oricum. Doar crud. Prin foc, prin temperatura, prin gatire (indiferent de care, la abur, la cuptor, la sistem de coacere lenta sau aiurea) nu numai ca se distrug toate calitatile nutritive pentru care mancam alimentul respectiv, dar se si produc transformari chimice (cat de firesc si de logic, lectie elementara de chimie de clasa a VII-a), care transformari produc si ele la randul lor alte transformari nocive in corpul nostru. Mancarea gatita este acida in corpul nostru, iar pentru ca noi avem un organism preponderent alcalin, aciditatea ii face rau, il ataca, il imbolnaveste. Cand, in timpul sarcinii, am decis sa mananc cat mai mult negatit la foc si am avut astfel cel mai mare nivel de energie din ultimii ani, maica-mea s-a speriat, ca sunt sigura ca fac bine ce fac? cum sa nu mananc gatit, si copilul ala din burta cum se va dezvolta doar cu verdeturi, fructe si seminte? o ciorbita, ceva, tocana, o fasolica? Acum maica-mea isi face bors, isi hidrateaza cateva tipuri de seminte, nuci si alti samburi, mananca doar fructe la micul dejun si doar salate seara. Arata mai bine ca niciodata in ultimii 20 de ani, este mai sprintena si mai plina de viata decat mi-o amintesc vreodata si-mi multumeste ca i-am deschis mintea.

Si totusi, ce-am mancat azi, ca vorba lunga-i saracia omului. A, o ultima explicatie. Eu nu am mese la ore fixe, nu aveam nici inainte de Yago, nu am nici acum. Asa ca nefiind cu orar, nici nu-si pot primi numele traditionale de „mic-dejun”, „pranz” si „cina”. Scriu orele la care am mancat azi (asa s-a nimerit, in alte zile e altcumva). Manac cand imi este foame.

08: jumatate de pahar de apa cu o lingurita de argila (ce fusesera puse la imprietenit de cu seara);

10: doua pahare mari de suc proaspat stors de portocale (am un storcator electric de citrice cadou de la Seb, e silentios, ieftin, nu se invarte repede deci nu omoara enzimele si mi-e tare drag de el);

11-12: (adica in decurs de o ora sau cam asa ceva): trei pahare cu suc verde, aproximativ un litru (suc proaspat stors la storcatorul prin presare la rece, cu doua axe, aparat deloc ieftin dar esential daca vrei sa bei suc si din frunze, iar eu vreau 😀 cadou de la Seb, de asemenea). In sucul de azi au intrat niste urzici, galbenele si cateva plante de malva (parca nalba ii zice in romaneste), toate astea culese de pe deal, deci din flora spontana, ca au mult mai multe vitamine, minerale, oligominerale si enzime decat plantele de cultura, fie ea si ecologica. Dupa ele au intrat la stors, catinel, niste morcovi si o sfecla rosie cumparate din piata de fermieri, plus doua mere ca sa-i mai taie sucului din asprime. Din pacate, nu mai sunt la fruteria de unde ne aprovizionam mere de Tenerife, au tot fost de prin august pana prin decembrie. Acum mancam unele importate din peninsula, neorganice. Despre sucurile verzi, sucurile de legume, sucuri in general, in alt episod;

13: o papaia medie (produs local), un kiwi (import Italia, aici nu creste inca, am citi ca vor cei din asociatia de agricultori de pe insula sa introduca cultura de kiwi, pana atunci mai e; oricum, nu mananc des) si vreo patru banane medii (tot de la fermieri luate), adevarul e ca as manca non stop banane, dar nu ma simt bine cand imi umplu rau stomacul prea mult, plus ca sunt astfel balonata urmatoarele ore;

16: o salata din: o mana de rucola (din gradina de la maica-mea, ea locuieste la casa si acolo cultiva ceva zarzavaturi), cateva frunze de salata obisnuita, o ceapa verde si un avocado (toate astea trei din piata de la fermieri), plus o mana de boabe de grau Kamut (de la herbolario cumparat) inmuiat o zi si aruncat peste verdeturi. Ca dresing, un sos-maioneza facut dintr-o lingura de mustar de casa (facut de mine dupa reteta asta, dar fara vin, cel mai bun mustar mancat vreodata, divin, atat de divin incat l-as pune la orice salata, il torn si in guacamole, il mananc si gol), o lingura de avocado, otet de mere (ecologic, fara sulfati, cumparat de la herbolario), cateva linguri de ulei de floarea soarelui presat la rece (tot ecologic, tot de la herbolario… iubesc uleiul de floarea soarelui presat la rece, nerafinat, are un gust grozav si face salatele mai gustoase; cred ca mananc cam mult ulei, mereu a fost asa, mi-a placut si-mi place textura frunzei bine uleiate; macar, de vreun an, folosesc uleiuri presate la rece), putina sare de mare, putina zeama de lamaie pentru gustul proaspat, putin piper proaspat macinat si putina apa. Toate astea, adica mustarul, lingura pasata de avocado, sarea, piperul, zeama de lamaie, otetul, uleiul si apa intra intr-un borcanas, se astupa cu capacul si se agita asa ca shakerul de cockteil vreo cinci secunde. Cand se ia capacul, cea mai buna (si rapida) maioneza vegetala si nevegetala ever. Opinia mea, fireste. De e prea densa, mai pun putina apa. Doamna maioneza lichida a incins frunzele la joc, dar am pus-o dupa ce-am facut poza de teama sa nu le incinga totusi prea rau si sa dea-n cadru prea mozolite. Nu trebuia, salata a aratat sublim. Iar gustul? Viu, bogat, intens. Genul de salata la care nu ma mai opresc din mancat. Se termina si eu as mai vrea. Ca mai fac si salate pe care le termin cu greu, mai mult ca stiu ca-s sanatoase, dar n-au un gust desavarsit. Ei bine asta, da. Desavarsit. Nimic n-ar fi facut-o mai buna. Graul Kamut l-am pus in timp ce mancam, ca era pe masa castronul cu boabele puse la incoltit, asa ca am infipt mana cu pofta, am luat un pumn si le-am presarat in castron, deci n-au iesit nici ele in poza, desi aratau spectaculos. Si foarte bune. Imi place graul Kamut ca are bobul mai mare decat graul obisnuit si e mai moale, asa ca nu e niciun mare efort sa-l rontai asa, doar inmuiat sau incoltit, nefiert si nedat prin masina de maruntit (despre graul asta se spune ca e mult mai bogat nutritiv decat graul comun).

In lunga prezentare a salatei am lasat la final vedeta: AVOCADO. E cel mai bun lucru pe care l-a facut natura, asa de fin si de cremos, e fruct dar merge in toate formele mancat, ca supa crema, ca pasta guacmole, ca budinca cu miere amestecat, in bucati mari in salate aruncat (salate de fructe ori de legume, egal de bun) sau direct din coaja mancat, maioneza facut sau inghetata… mi s-au terminat rimele, dar ii suficient, se intelege cat de bun e la casa omului. Si cireasa de pe tort, ca nu putea fi atat de versatil doar de imagine si gust: e plin, dar plin, de chestii bune pentru corpul uman, vitamine, minerale, acizi grasi, enzime, proteine etc. Jumate l-am desprins de pe coaja cu lingurita si l-am aruncat intamplator peste rucola, de aici o lingura a mers in borcan la dresing, iar cealalta jumate, ce se vede si-n poza, am mancat-o direct din coaja, cu un graunte de usturoi alaturi. Ce-mi mai place combinatia, usturoiul, alta inventie de Nobel a naturii. Din avocado si-a primit si Yago cateva gurite, adica asa, luat de pe varf de lingurita. Cand mancam, el sta la mine in poala, ii place actiunea mancatului, isi baga manutele pana la coate in castronul de salata si pare ca framanta, scoate frunze, le imprastie pe jos pe jos, mai baga in gura si scuipa, mai baga la mine in gura si zambeste, chestii de oameni mari, deja 😀 Si asta a fost principala masa a zilei. Salata asta. Am inceput sa mananc la 15.30 si mi-a luat vreo 30 de minute s-o mananc (Seb a luat cateva furculite, si-a vazut de ale lui). Mi-a umplut rau stomacul, cred ca pe la mijloc deja ma saturasem si clar ar fi trebuit sa ma opresc, dar era asa de buna… Nu am putut lasa nimic in castron. Si mi-a tinut de foame pana pe la ora 20.

20.30: nu vreau sa mai mananc seara, e catastrofal pentru sistemul digestiv si obositor pentru intreg organismul. Asa ca daca se intampla ca azi, cand mananc undeva pana in ora 17 si e clar ca imi vine foame seara, cand stau la calculator, imi fac o bautura. Asta nu sta mult in stomac, se digera rapid si nu pune probleme ficatului, dar hraneste si tine de foame. Deci, ori un suc verde, ori o limonada. In seara asta am avut teribil pofta de suc de portocale. Din nou. Cica poftele astea de alimente sanatoase sunt bine de urmat, asa se pazeste corpul de carente nutritionale, sugerandu-ti ce sa mananci. Trebuie doar sa-l asculti.. Asa ca am baut iar vreo doua pahare, clar nu m-am putut opri la primul. Le-am galgait, bune au fost.

Intre mese, asa, cam dupa minim 2 ore de la masa dinainte, apa. Destula. Inainte de mese, un pahar cu apa. Dimineata, pana la primele calorii bagate in stomac, ca sunt sucuri sau limonade, iar apa. De dimineata am facut vreo 15 minute de gimnastica lejera, abdomene, genuflexiuni si intinderi. Am avut energie toata ziua si de-abia acum, cand e 01, urmatoarea zi, mi-e somn (n.m. adica nota mea 😀 articolul e scris aseara si azi-noapte, dar n-am apucat sa-l public ca s-a trezit Yago si n-am mai stat la pc). N-am avut nicio pofta aberanta si nu mi-a fost foame. In urmatorul episod scriu despre noul (si, totodata, vechiul) regim alimentar si cum se impaca el cu alaptarea.