O dispariţie inexplicabilă

Am aşteptat câteva zile înainte să fac oficial acest anunţ. Bine, mai multe zile. Am sperat şi am tot crezut că e o escapadă de două-trei nopţi, ceva scurt, aşa cum au în obicei pisicile să facă de câteva ori pe an. Dar Cicio n-a mai apărut. Şi mi-e tare teamă că ce i s-a întâmplat (ceva rău, că altfel nu văd cum), i s-a întâmplat din vina noastră. Că de când ne-am mutat în complexul Bel Air am simţit că aşa trebuie, s-o mutăm cu noi, să n-o lăsăm în Island Village Heights. Poate că dacă o lăsam la locul ei, era şi acum pe acolo, alergând voioasă pe sub palmieri. Poate că trebuia s-o lăsăm în mediul ei.

Primul fapt care mă duce cu gândul la un sfârşit tragic al pisicii este politica de aversiune dusă de reprezentanţii complexului Bel Air. Chiar dacă mi-au dat voie să aduc pisica în apartament când i-am întrebat, se vede de la o poştă că nu suportă pisicile. Când am încercat să hrănesc puii unei pisici negre ce-a fătat sub balconul nostru, au spus că nu e permis, sunt pisici maidaneze şi nu avem voie să le îngrijim.

În al doilea rând, ori de câte ori Cicio ieşea pe balcon şi pleca în împrejurimi, auzeam mare scandal. Ştiam că este o curajoasă, de fapt, o războinică, şi ne amuzam Iar şi-a înfipt Cicio colţii în pisicii de pe stradă, să arate că e un nou şef în cartier. Dar poate că nu e atât de campioană, poate că vreunul i-a venit de hac.

Şi aşa ajungem acolo unde e mai rău… la stârvurile de pisici ce apar în imediata vecinătate a complexului. Când ne-am mutat, am văzut o pisică gri-tărcată moartă între nişte boscheţi. Prima dată ne-a pălit mirosul, apoi i-am văzut corpul. Îngrijitorul complexului Bel Air a spus că n-au ce să-i facă, nu e datoria lor să ridice corpul, nu e pe proprietatea hotelului. Asta a fost pe 11-12 iunie. Azi am văzut, la doi metri de stârvul pisicii tărcate, un cadavru proaspăt, plin de muşte, al unei alte pisici maidaneze. Asta era albă. Nu ne-am apropiat atât de mult încât să vedem ce răni are, ce i-a cauzat moartea.

Dar nu-i cam ciudat ca să fie doar o banală coincidenţă?

6 thoughts on “O dispariţie inexplicabilă”

  1. Sper din tot sufletul sa nu fie ce va temeti voi! Poate Cicio s-a intors la vechea locuinta, pisicile pot sa faca foarte usor lucrul asta! Va tin pumnii!

  2. Ar fi foarte, foarte, foarte trist să fie aşa.
    Eu am experienţa Bozică. Am plâns pentru mâţa asta cât n-am plâns pentru niciun bărbat toată viaţa mea. De ţ ori pe an o taie şi nu vine cu zilele. De fiecare dată zic că a păţit ceva, că nu se poate, unde stă, unde doarme, ce mănâncă… De fiecare dată plec noaptea şi-l caut pe străzi. L-am pescuit din pivniţe, de pe acoperişuri (Alin e eroul :D), din curţi străine, din ramele geamurilor pivniţelor străine… Alteori a apărut pur şi simplu la uşă. Ta-daaaaam
    Recordul lui: aproape 3 săptămâni lela.
    Ce vreau să spun este că se prea poate să se întoarcă şi Ciocio. Ţin pumnii 😉

  3. Poate s-a intors la vechea locuinta, cautati-o acolo. Si pisicile, nu numai cainii, reusesc sa se intoarca singure la vechea casa.

  4. Va tin pumnii sa gasiti pisicuta. Asa cum s-a mai zis, se prea poate sa fi plecat ” de acasa ” de capul ei. Pisicile vagaboande au acest obicei.

  5. Mulţumim tare mult pentru încurajări, sperăm să fie doar „lelea” cum zice Adela.
    Am căutat-o aproape în fiecare zi, nu numai la vechiul ei adăpost din Island Village, ci şi pe deal, în complexele rezidenţiale din jur. Ne e teamă că cei de aici pun otravă, că sunt multe pisici maidaneze în zonă, şi de aceea sunt moarte pisicile din boscheţi… Sper să nu fie aşa, dar…

Comments are closed.

Scroll to Top