O cheliuţă frumoasă (nu, nu Jeaninoasa)

Avem net acasă. Seb s-a zbătut puţin, a umblat o zi întreagă pe la bănci, a făcut un cont, a mers apoi la Vodafone şi a făcut contract pe 18 luni.

Deci după două luni fără trei zile de când am aterizat în Tenerife, după două luni fără trei zile în care am alergat după baruri şi terase cu free wi-fi, după două luni fără trei zile în care am plătit pentru net în jur de 160 de euro (pe consumaţie, adică cafele şi ceaiuri), avem în sfârşit net. Asta datorită jobului meu, care deocamdată ne plăteşte existenţa în insulele Canare.

Ce voiam să vă spun, aşa, cu prima ocazie în care postez direct din pat, în imediata vecinătate a lui Cicio care acum este udă, cred că a aruncat italianca de la etajul unu cu un ibric de apă pe ea. Deci voiam să vi-l arăt din nou pe Teodorin, nepoţelul meu cel drag şi scump care tocmai a fost tuns la cheliuţă de mamă-sa. Şi nepoţel care acum, odată ras, seamănă cu mine tot mai mult.

3 Comentarii