Nu mult până dau cu bomba în supermarcheturi

Nu cred că ar trebui să ne obişnuim cu hoţia şi înşelăciunea din supermarcheturi. Nu mi se pare deloc un lucru pe care să-l acceptăm şi să-l luăm ca atare. Nu înţeleg resemnarea oamenilor care spun „aşa sunt toate supermarcheturile, n-ai ce să le faci. trebuie să fii atent”. Nu înţeleg nici incapacitatea unor aparate ale statului în a elabora nişte legi clare, care să nu lase loc de interpretări şi scăpări, care să ţipe sus şi tare că protejează consumatorul şi chiar s-o facă. Nu văd de ce trebuie ca eu, cumpărător oarecare, să fiu cu ochii-n paişpe când merg la cumpărături, ca nu cumva să-mi iau vreo ţeapă. Nu vreau să mă simt vânat de ideea că trebuie să verific fiecare cod barat de pe produs şi de pe eticheta din raft. Nu consider deloc justă folosirea de litere mici pe etichetele de preţuri de la raft, singurele care specifică că promoţia este în anumite condiţii. Nu e ceva normal să scrii cu litere de-o şchioapă preţul redus, ca să vadă şi cel mai chior bătrân promoţia, şi cu litere cât un păduche rahitic „preţ valabil la achiziţionarea a două/trei/patru articole”. Nu sunt de acord cu promovarea consumului şi încurajarea cumpărăturilor, dar magazinele ar trebui să fie obligate prin lege să afişeze cât mai vizibil posibil acest lucru, „preţ valabil la achiziţionarea a două/trei/patru articole”, ca amărâţii de consumatori să ştie în ce condiţii este redus produsul. Nu sunt o persoană negativistă, chiar dacă am început toate frazele acestui text cu o negaţie, nu văd doar partea proastă a unui lucru, în cazul nostru supermarcheturile, dar aşa-mi vine câteodată să pun nişte bombe în căcaturile ăstea de magazine. Nu ştiţi cum pot să fac rost de ceva plastic?