Sunt femeie şi înţeleg femeia. În mare parte. Că în postul ăsta fac referire la unul din aspectele pe care nu le pricep când vine vorba de mintea întortocheată şi cu trilioane de cotloane ascunse ale femeii. Rochia de mireasă. De acord, trebuie să fie vedeta nunţii, bijuteria coroanei, centrul atenţiei, bla, bla, faching bla. Da’ oricum arată ea (bineînţeles, nu mă refer la o rochie chicioasă de se vede de pe lună ce chicioasă este), o rochie de mireasă este vedeta nunţii, bijuteria coroanei, centrul atenţiei, bla, bla, faching bla. Pentru că este, pur şi simplu. Într-o mare de rochii colorate de gală, de micuţele rochii negre şi de costume şi papioane sobre, rochia de mireasă se distinge şi este în centrul atenţiei. Chiar dacă mireasa este urâtă ca spuma de leşie, tot e vedeta nopţii, că e mireasă şi e îmbrăcată într-o rochie de mireasă.
Dar femeia ce face? Desfăşoară o adevărată căutare a graalului când vine vorba să-şi cumpere rochia de mireasă şi pentru ea este o profanare orice cuvânt care denigrează vânătoarea ei de alb. Şi o luăm pe Rambo, soră-mea, care-şi face nunta în august. Cred că a văzut sute de rochii, dar spune că nu-i place niciuna. Aia e prea încărcată, aia e prea simplă, aia e mulată rău, aia e prea înfoiată, aia are bretele, aia n-are bretele, aia nu-i albul care trebuie, aia mă face să par grasă, aia e pentru ţâţe mici, etc, etc, etc, etc… În asemenea război, e indicat ca bărbatu’ să nu se bage. Că dacă-l scapă gura şi spune un „nu poţi să-ţi înfăşori o perdea pe tine şi să-ncheiem socoteala?“ şi-a dat foc la acoperiş.
E clar ca bună ziua că gusturile nu se discută, da’ dacă mie-mi plac vreo duzină de rochii dintr-o sută, nu e ceva în neregulă cu tine când nu-ţi place chiar niciuna? Mă rog… Dragă femei, dragă Rambo, gândeşti prea mult, te complici prea mult. Lasă-te în voia simţurilor şi nu mai raţionaliza pân la lună şi-napoi. Rochia perfectă nu există. Cum nici bărbatul ideal nu s-a născut încă şi perfecţiunea nu se află pe acest pământ. Aşa că îmbracă naibii o rochie şi dacă trei oameni, în care nu sunt incluşi vânzătorul şi soţul, îţi spun că-ţi vine bine, atunci ţi-ai găsit rochia de mireasă. Rochia de vis.
Pozele-s făcute la târgul de nunţi de la împăratul romanilor la care Seb a mers cu mare interes. Şi a făcut şi un reportaj pentru adevărul despre rochia de vis. 😀 Foarte tare.
Bănuiesc că e greu să şi-o aleagă pentru că fiecare caută rochia care să o arate ca fiind cea mai frumoasă. Dacă eşti mulţumită cu fiecare părticică a corpului tău, cred că e uşor să-ţi găseşti rochia, dacă nu, atunci intervine problema!
Eu am respectat tradiţia: bărbatul nu vede rochia decât la nuntă! Şi aşa am scăpat de bătaia de cap a căutării rochiei de mireasă! Domnişoarele de onoare la ce-s bune? Să caute rochia!
Să ştii că nu numai femeile complexate de corpul lor au probleme în găsirea rochiei de vis. Majoritatea femeilor sunt complicate, pretenţioase şi cusurgii 😀
Aşa o fi, nu te contrazic!
🙂 Ei, eu stiu ca de cad aveam vreo 14-15 ani am inceput sa ma uit dupa rochii de mireasa :)) Bine, nu ca sa imi aleg una, ci doar ca sa le admir. Si primeam de la o prietena a verisoarei mele reviste cu rochii de mireasa (si costume de miri dar acelea nu erau interesante 😀 ) si puteam sta sa ma uit la ele cu orele. Acum, nu stiu ce sa-ti spun. Cred ca cel mai ok e daca iti faci una la comanda. Vara-mea de exemplu stiu ca n-a umblat prea mult dupa rochie. A vizitat cateva magazine si expozitii, si-a facut o idee despre ce ar vrea, si apoi croitoreasa i-a creat rochia visurilor ei 🙂 Si la nunta a aratat absolut suuuper :X
Eh, poate vom intelege si noi nebunia aceasta cand ne va veni randul :))
E bine că verişoara ta a găsit o croitoreasă bună.
Da, aşa e, mult mai uşor înţelegi o situaţie când chiar tu eşti în acea poziţie. Dar eu sper să gândesc ca acum şi atunci nu voi sta în vreo cumpănă 🙂
Nici eu nu as vrea sa pierd o gramada de timp atunci cand ma voi afla in cautarea rochiei…am avut ocazia sa fiu domnisoara de onoare la nunta unei prietene si daca nu ne-am fatait pe la toate targurile de nunti , de era cat pe ce sa nu-si mai gaseasca rochie.Mi se pare aiurea sa stai atata dupa o rochie pe care o vei purta o singura data.Daca te cunosti bine pe tine, sti ce-ti place si megi la sigur…
Janina, draga mea
Sunt 100% sigura ca si eu voi fi ca sora ta. :)) Chestia cu alesul rochiei de mireasa e universal valabila la toate muierile. Zic eu. Si eu n-o sa mi-o aleg pentru invitati ci pentru mine. Sa ma simt cea mai si cea mai si cea mai si….am zis cea mai? SPECIALA mireasa ever. Te pup si te imbratisez. Good job.
La mine a fost mai simplu. Am purtat rochia împrumutată de la o prietenă bună. Rochie care mi s-a potrivit perfect, așa cum mi-am dorit să o am. Mulți nu sunt de acord să porți rochie împrumutată la nunta ta. Ei .. uite nici aici nu am fost ca majoritatea … așa sunt eu. Oricum știi dacă este rochia potrivită pentru tine sau nu. Mie nu mi-a luat mult să îmi dau seama.
Până la urmă nu contează cât timp petrece o femeie în căutarea rochiei de mireasă, dacă nu mă trage pe mine după ea. 🙂
Corina, d-aia e mai naşpa să fii domnişoara de onoare decât mireasa.
Diana, mulţumesc pentru aprecieri!
Sînziana, cred că şi eu o să iau ceva de împrumut când o să fie, dacă nu-mi face paul o rochie din ziare.
spre surprinderea mea (si nu numai) eu mi-am cumparat prima rochie pe care am probat-o in prima zi de cautat (si ultima). as putea sa ma mai marit de vreo 2 ori, ca acum nu-mi mai fac griji de batai de cap:D. totusi, sper ca n-o sa mai fie cazul:)
Sa ne povestesti cum ti-ai cumparat-o tu 🙂