Ne-am chelit :D (la propriu, dar cam şi la figurat… am intrat în ultimii 200 de euro)

Hai că s-au întâmplat mai multe şi nu v-am ţinut la curent cu toate. Unu, şi cel mai important :D, ne-am tuns aproape cheliuţă. Tunsul aici costă vreo 10 euro în locurile mai cuminţi, mai scump în locuri de fiţe. Noi am ales să cumpărăm o maşină de tuns de la un magazin de indieni (toate magazinele de electronice, dar absolut toate, sunt patronate de indieni, e ceva de speriat). Partea bună cu indienii este că poţi negocia la sânge fără să te simţi scârţar. 😀 Noi n-am negociat tare de tot că nu ne stă în fire, dar ar fi trebuit. Am dat 20 de euro pe un Remington care costa 25 la raft şi am fi putut să-l scoatem la 12 euro. Io zic că o afacere tot am făcut.

Doi, şi nu foarte important, de la începutul săptămânii n-am mai mers la muncă la Sax Bar… după patru zile de PR pentru sârb, ne-am băgat picioarele. Lui Seb nu i-a plăcut deloc să îndruge verzi şi uscate englezoilor ca să-i bage în bar iar mie, după o seară formidabilă de sâmbătă în care am băgat zece clienţi, duminică, zi foarte slabă, mi s-a pus pata. Şi când sârbul de Goran a dat din mână a lehamite că nu-s bună de nimic (n-a zis-o, în mod expres, dar asta însemna gestul lui), i-am spus că nu mai vin deloc, îmi dau demisia :D.

Un alt lucru important care s-a întâmplat este că am intrat în ultimii 200 de euro pe care-i mai avem pentru trai. Fireşte, am dat la o parte chiria şi pentru luna următoare şi ceilalţi 180 de euro pentru garanţie (garanţia este cât o chirie întreagă, noi am dat prima jumătate cu prima lună plătită), cei 200 de euro sunt exclusiv pentru mâncare şi xeroxuri pentru CV-uri. După ce am plătit şi NIE-urile şi vizele de rezidenţă şi ce am mai cumpărat noi pentru trai (nimic care să nu fie în plan), am rămas cu banii ăştia. Din care trebuie să plătim şi consumaţia de 3 euro de la terasa asta unde avem net gratis (apa minerală 1,5 euro, capucino alţi 1,5 euro)… era mai ieftin la Lo Squalo, în Las Americas, dar terasa asta este chiar lângă apartamentul nostru.

Aşa. Ieri am ieşit pentru prima dată de când am ajuns în Tenerife cu CV-urile pe teren. La vânat de joburi. Ca orice om cu pretenţii ridicate, am intrat doar în hoteluri de 4 şi 5 stele şi în parcuri de distracţie (Siam Park şi Aqualand). După nici o oră de colindat, timp în care ni s-au terminat copiile pe care le aveam pregătite şi am primit şi preţioasa informaţie că trebuie să aducem CV cu poză, pentru o mai eficientă selecţie, am sfârşit pe plajă.

Şi aşa am petrecut amiaza, făcând treking pe coasta Atlanticului, de la Puerto Colon spre Costa Paradicio prin Torviscas şi Fanabe. Aşa am descoperit nişte golfuri absolut sublime şi nişte locuri de prins crabi cum nu credeam. Gata, ne-am găsit o altă sursă de hrană 😀 (Seb acum se gândeşte la o capcană pentru crabi, un ciorap de damă în care să pună ceva salam… ţac! crabul se prinde cu gheruţele lui de ştrampi şi nu mai are scăpare).

16 Comentarii