Calima se simte din nou ca o ameninţare de boare care nu poate aduce nimic bun într-o zi de vară şi eu tânjesc după ploi care să ţină zile întregi. Ştiam că sudul insulei Tenerife este arid şi m-a încântat teribil când am citit pe internet înainte să ne mutăm în Tenerife că ploi cad doar de câteva ori într-un an. Acum, după aproape patru luni de trai în sudul arid al insulei, mă uit cu ciudă la fiecare nor ce trece pe deasupra mea şi se încăpăţânează să rămână plin de el. Şi chiar dacă ştiu că ploile de aici sunt evenimente mari şi rare, anunţate cu cel puţin o săptămână înainte, îmi doresc de fiecare dată când mă uit la nori ca ei să-mi facă o surpriză, să facă o surpriză meteorologilor, şi să scalde arşiţa pământului.

Îmi doresc aşa de mult o ploaie zdravănă că parcă m-aş duce să fac o vizită ploilor din nord. Este incridibilă insula şi marele munte ce-i stă înfipt în mijloc ca un străjer  în calea maselor de aer oceanic venite din Atlanticul de Nord, străjer care parcă apără sudul de precipitaţii şi delimitează spre nord zona luxuriantă şi bogată în verde de la atâtea ploi. Acolo cred că am să găsesc nu numai impulsiva şi tinereasca aversă, ci şi liniştita ploaia mocănească. Nu-i ciudat cum în România nici nu suportam să plouă mărunt, mult şi rece iar aici, cu nisipul fierbinte sub tălpi sau scufundată în pântecele Atlanticului, îmi doresc ploaie, ploaie mocănească, multă ploaie mocănească?

În week-end-ul care vine mergem în nord pentru turneul de golf pentru femei de la Buenavista, dar parcă oricât de mult visez la o ploaie sănătoasă sau una bolnavă, mă rog, orice ploaie, ploaie să fie, tot n-aş vrea să plouă în timpul turneului. Lasă, mergem în altă zi ispre pentru ploaie, poate în Puerto de la Cruz, în Santa Cruz sau la idilicul Punta del Hidalgo, dar la golf să nu plouă. Dacă stau să mă gândesc mai bine, poa’ să plouă, dar în a doua parte a zilei, după ce tragem vreo mie de cadre. Şi mai bine, împuşcăm doi iepuri. Trebuie să fie minunat să stai pe terenul de golf în timpul unei ploi demente, cu Atlanticul la marginea verdelui şi, cu puţin noroc, sub un curcubeu, nu?

Fotografia cu apusul de soare de pe balconul nostru este de acum două zile, de aia am şi pus-o ca principală, că e mai recentă. Cu ploaia avem doar pozele de la furtuna din aprilie, singura ploaie pe care am prins-o în sud de când am imigrat. Dacă mie mi-e dor de ploaie, îmi dau seama cum trebuie să se simtă beduinii…

*foto pe 14 aprilie în Las Americas când afară turna cu găleata şi nouă ne era târşă să ieşim din maşină. La 10 minute după momentul fotografiei, ploaia s-a oprit. La 30 de minute după, eram în Las Vistas, la surf

Join the Conversation

1 Comment

Leave a comment

Lasă un răspuns