Matusalemica pisică

Mamaie este o femeie bătrână. Are bătrâneţea aia de la ţară, venită cu înţelepciune cu tot… Poate vorbi despre moarte, despre propria-i moarte, fără să fie patetică ori să pară pesimistă în vreun fel. Şi lu’ mamaie nu i-ar sta bine cu animale tinere pe lângă casă, zic. Bine, în afară de curci, care-s pentru băgat la oală. Aşa că parcă s-au potrivit cu ea căţeaua, ciorica, şi pisica, lenuţa. Despre ciorica o să vorbesc într-un post viitor, că merită săraca. Acum despre lenuţa, că pentru ea e ditai introducerea. Deci lenuţa, cum se vede şi-n pozografii, îşi arată vârsta. Are urdori, murdărie strânsă pe nas, o zgaibă la bărbie. Se cam neglijează şi se vede treaba că i s-au schimbat priorităţile. E şi normal, la cei 17 spre 18 ani ai săi, mai important este rapiditatea cu care iese afară să-şi facă nevoile şi intră-napoi în casă, la căldurică, decât păstrarea năsucului curat. Acu’, nu ştiu la ce poveste vă aşteptaţi, că mare lucru nu e de povestit despre lenuţa (după pisici nu mai umblă, pui nu mai fată, şoareci nu mai prinde, în principiu doar mănâncă, cacă şi doarme). Dar m-am gândit că la o aşa vârstă, e de pus pe blog.

Mai aveam acasă, în cealaltă parte, o pisică veche. Adică tot de vreo 20 de ani. Aia pisică adevărată, a trecut şi prin foc şi prin gură de şarpe. Îi plăcea să doarmă noaptea în cenuşa caldă din sobă, mai intra când era lăsată uşa deschisă, din greşeală. Într-o dimineaţă, după ce a băgat surcele şi lemne în sobă şi a dat foc, maică-mea s-a trezit cu pisica cum sare prin plită, cu ochiurile de fontă cu tot. Ardea ca o torţă. Şi acum îmi aduc aminte cât de urâtă a fost câteva săptămâni, fără păr şi cu pielea-carne-vie făcută. După episodul ăsta, a devenit turbo-pisică. Mulţi ani, până a ajuns şi ea la pensie, a băgat spaima în toţi şobolanii din pătulul cu porumbi. A murit liniştită, pe verandă, acum câteva ierni.

7 Comentarii