În timp ce Je îşi savura marţea liberă la shopping şi postând pe blog ultimele noutăţi „emigrantice”, am fost şi eu la un job. În cele trei zile, (de luni până miercuri), m-am calificat la locul de muncă în meseria de sortator de rădăcini, nu foarte grea, dar nici uşoară când stai în soare.

Defapt contractul a fost al lui Dan, iar eu am evoluat ca ajutor de grădinar şi apoi de zidar. În reşedinţa din Tenerife a unui neamţ cu bani, cocoţată undeva sus, lângă San Eugenio, într-un complex rezidenţial construit acum 14 ani, pe terasă au trebuit scoase nişte plante care începuseră să distrugă cu rădăcinile izolaţia şi zidul. Toate apartamentele de acolo au un amenajată un fel de mini grădină, în colţul terasei de către vecin, ca să fie cât mai intimă şi să nu vadă de la unul la altul.

Când auzi aşa cam ce trebuie făcut, zici că e floare la ureche. Mare lucru să scoţi nişte plante şi pământul să schimbi izolaţia şi gata. Cam aşa ar fi dacă din vilă ai ieşi imediat în stradă. Este însă foarte complicat să duci şi să scoţi ceva din aceste apartamente de lux. Dacă ar fi fost să aruncăm tot pământul scos, ar fi trebuit să cărăm câţiva zeci de saci pe un coridor de vreo 70 de metri, apoi ar fi fost două etaje de coborât cu liftul şi apoi de urcat o alee de vreo sută de metri, până în stradă. Demolant.

Iniţial acesta era planul, dar până la urmă, când a văzut Dan cât pământ iese, a venit cu ideea să sorteze pământul nea Peter, angajatorul, un fel de administrator al apartamentului. A sortat el ce a sortat, dar cum se cam moşmondea a apărut jobul pentru mine. M-a propus, nea Peter ostenit a fost de acord, că mă ştia de la palmierul tuns acu vreo lună şi de la o demolare de săptămâna trecută, când am prestat şi eu ca zilier vreo trei ore pentru 25 de euro.

Am stat ca un cocoş cu ghearele în pământ vreo şase ore în total în două zile şi, pe lângă muncă, m-am ales şi cu un bronz pe spate. Mai am însă mult până să o ajung pe Je, dar sunt ceva mai ciocolatiu.

Azi am terminat job-ul, pământul e la locul lui, nea Peter s-a dus să-şi vadă de barbeque-ul cu prietenii iar eu contribuit cu 50 de euro în bugetul familiei. E drept că Je aduce banii ăştia sau chiar mai mult într-o singură zi, cum a fost de exemplu azi. Bravo nouă:).

P.S. În poze e complexul de vile în care este şi reşedinţa unde am muncit. Sunt vile cu două dormitoare şi living, iar pentru cei care se gândesc să-şi cumpere o casă în Tenerife, o astfel de locuinţă se vinde cu circa 250.000 de euro.

Join the Conversation

2 Comments

  1. Bravo frate „mio” , ma bucur pt voi. In fond cred ca te reintorci la vremurile cand eram vara in Cincu si megeai la sapat si la cosit iarba. Ce vremuri….fain , fain

Leave a comment

Lasă un răspuns