E prima dată în cei 27 de ani ai mei în care nu-mi curăț cizmele în așteptarea lui moș Nicolae. Pentru că-mi lustruiesc șlapii. 😀

Ooarecum ciudat, inedit și plăcut. E ceva diferit. Mă întrebam mai mereu înainte, în perioada sărbătorilor de iarnă, cam ce farmec au ele pentru oamenii din țările calde. Fără omăt sub tălpi, fără căciulă și fular, fără ghete și izmene pe sub pantaloni, fără țurțuri la nas și urechi înroșite de frig, doar cu costum de baie și șlapi în picioare. Sunt aici, într-o țară caldă, în plin decembrie, la două zile după moș Nicolae și n-am niciun răspuns. Nu m-a pătruns încă soluția, cred că e nevoie de mai multă experiență de decembrie și mai multe ierni la tropice ca să înțeleg ceva din ce simt oamenii ăștia. Da’ un farmec tot e. Și nu, clar nu e ăla vândut de magazinele cu bădruți vopsiți în geam, beteală-n ușă și colinde-n difuzor.