La olteni ca la nimenea

Tot ardealu blamează oltenii. Că sunt iuţi, că vorbesc repede, că sunt răi, că-s după interes, că lovesc pe la spate şi aşa mai departe până la vărsarea oltului în dunăre. Bă, o fi aşa, fără să generalizăm, da’ ospitalitate ca la mine-n olt n-am văzut pe aici. În oltenia, te duci la ţaţa luţa lu’ mologică şi nu scapi pân’ nu te pune la masă şi-ţi mai dă şi-o bucată de plăcintă pentru acasă. Ceri la mărin a lu’ priţa un măr că-ţi plouă-n gură la crengile ce atârnă sub greutatea poamelor şi ăsta-ţi dă o traistă. Baţi la o poartă, la orice poartă, că eşti mort de sete şi mai e un kilometru până la magazinul satului, şi pe lângă apă primeşti şi-o ţuică, să te pui pe picioare.  N-o fi prin toate părţile olteniei aşa, da’ în multe zone tăranu’ oltean face pe dracu-n patru să te simţi bine la el în bătătură. Nu vreau să isc un război între olteni şi ardeleni, că deja el există. Nu pun paie pe un foc ipotetic, da’ pe unde am umblat prin ţinuturile dintre carpaţi, mi s-a pus pe masă o felie de brânză şi niscaiva pită doar la rude şi la pensiuni, unde implicit era un serviciu plătit. În rest, poţi să stai la poveşti cu-n ardelean la el în curte şi ore-n şir, că nu te-ntreabă de ţi-i sete ori foame nici de-ar crăpa.

Concluzie personală: d-aia au venit oltenii-n ardeal, să-i înveţe pe ardeleni să fie oameni.

8 thoughts on “La olteni ca la nimenea”

  1. noa’ janino, io recunosc cinstit ca nu ma dau vânt dupa olteni. 😀 da’s olteni şi olteni 😀 mai simpatici sau nu 😀 deşi frontiera trebuia pusă la tihuţa si boiţa 😀 haiiiiiii, ca nu’s aşa răăăăăuuuuuu 😛
    ş’apăi nu suntem aşa zgârciţiiiiiiiiii 😀
    mere ion la hans acasă. hans scoate o slană faină şi începe să taie din ea. hans: bă ioane, vrei oţâr de slană? ion(ardelean cu bun simţ 😀 ): nu bă hans, că am mâncat. hans nu mai zâce nimic şi mâncă. lui ion îi curgeau balele. după un timp, ion: bă hans, ce-ai zâs prima data? :)))
    concluzie personală: ion nu era ardelean. 😛

  2. Un ardelean si un moldovean in tren. Ardeleanu’ scoate merinde din traista si incepe a manca. Moldoveanu’, lesinat de foame, cauta si el sa se bage in seama: „Pi mini ma cheama Vasile…” Ardeleanu’ nimic. Moldoveanu’ iar incepe: „Pi mini ma cheama Vasile…” Ardeleanu’ continua sa manance linistit. „Pi mini ma cheama Vasile…”, nu se lasa moldoveanu’. Ardeleanu’ isi sterge gura cu o bucata de pita si zice catre moldovean: „Apai daca te cheama,… du-te!”

  3. Pingback: azi pe bloguri | lordMiTnIck

  4. jeanina vlad

    Pe mine mereu m-au lăsat rece bancurile care s-au făcut pe seama oltenilor în general si a ălor din Caracal, în special. Şi încă mă lasă. Adică mă amuz, da’ nu o iau ca pe un afront personal. Chiar dacă bancurile au un sâmbure de adevăr.
    Altfel stau lucrurile când discuţiile sunt serioase. Atunci mă aprind repede. Poate că n-ar trebui. Deh, tot olteancă rămân 😀

Comments are closed.

Scroll to Top