La olteni ca la nimenea

Tot ardealu blamează oltenii. Că sunt iuţi, că vorbesc repede, că sunt răi, că-s după interes, că lovesc pe la spate şi aşa mai departe până la vărsarea oltului în dunăre. Bă, o fi aşa, fără să generalizăm, da’ ospitalitate ca la mine-n olt n-am văzut pe aici. În oltenia, te duci la ţaţa luţa lu’ mologică şi nu scapi pân’ nu te pune la masă şi-ţi mai dă şi-o bucată de plăcintă pentru acasă. Ceri la mărin a lu’ priţa un măr că-ţi plouă-n gură la crengile ce atârnă sub greutatea poamelor şi ăsta-ţi dă o traistă. Baţi la o poartă, la orice poartă, că eşti mort de sete şi mai e un kilometru până la magazinul satului, şi pe lângă apă primeşti şi-o ţuică, să te pui pe picioare.  N-o fi prin toate părţile olteniei aşa, da’ în multe zone tăranu’ oltean face pe dracu-n patru să te simţi bine la el în bătătură. Nu vreau să isc un război între olteni şi ardeleni, că deja el există. Nu pun paie pe un foc ipotetic, da’ pe unde am umblat prin ţinuturile dintre carpaţi, mi s-a pus pe masă o felie de brânză şi niscaiva pită doar la rude şi la pensiuni, unde implicit era un serviciu plătit. În rest, poţi să stai la poveşti cu-n ardelean la el în curte şi ore-n şir, că nu te-ntreabă de ţi-i sete ori foame nici de-ar crăpa.

Concluzie personală: d-aia au venit oltenii-n ardeal, să-i înveţe pe ardeleni să fie oameni.

7 Comentarii