¤ E 23 decembrie şi e ziua lui Seb. Anul trecut am sărbătorit-o în Sibiu, la temperaturi cu minus, dar acum, cu 23 de grade-n aer şi vreo 20 în apă, am înotat, ne-am scufundat şi ne-am bălăcit în ocean. Câtă bucurie. E prima aniversarea de-a lui Seb în care se bălăceşte aşa, ca-n mijlocul verii. Ce să zic, la cât mai multe şi la mulţi ani, dragul meu! După întâlnirea cu oceanul, am sărbătorit la un restaurant indian, ocazie cu care ne-am făcut noi „prieteni” (nu, mâncarea n-a avut nici cel mai mic cusur, dar japiţele ălea de indieni sunt mai evrei ca evreii plus că nici plata cu cardul nu le funcţiona… Contrar firii mele calme şi împăciuitoare, am făcut un scandal de s-a speriat şi cuptorul tandori).

¤ Mai sunt vreo treizeci şi ceva de ore până la ziua naşterii Domnului şi tot ce pot spune e că nu se vede. Nu se vede, nu se simte. Dar cum să ai pretenţia să simţi farmecul Crăciunului aşa cum îl ştii când stai întins pe plajă sub căldura soarelui subtropical şi faci baie în Atlantic? Nu tu ger, nu tu măcar frig, nu brazi, nu miros de cetină, nu ceva zăpadă, nu fular, nu cizme… De ne-am fi născut canarioţi, am putea trăi şi sărbători Crăciunul. Adică în mod firesc şi nu doar ca pe o încercare de a păstra tradiţia sau legătura cu amintirile Crăciunurilor trecute. O să mergem la biserica din Los Cristianos, la slujba naşterii. Cred că e cel mai potrivit mod de a-l simţi. Apoi ceva surf.

¤ Sunt roşcată de trei zile. De la Seb a pornit tărăşenia, că mi-a zis să las părul să crească de vreo doi centimetri, aşa cum sunt în poza din paşaport. Zice că aşa mă iubeşte cel mai mult 😀 . Numai că în paşaport sunt brunetă, aşa eram în perioada aia zbuciumată, brunetă. Şi asta înseamnă că lui Seb, de fapt, îi plac mai mult brunetă decât şatenă, cum sunt eu lăsată pe acest pământ. Şi am zis că dacă tot vrea, în subconştientul lui, să mă vopsesc brunetă, lucru care nu-mi displace, o să traversez  înainte o perioadă, scurtă sau lungă, da’ nu mai mult de vreo lună, cu capul roşcovan. Ca să văd cum sunt eu roşcată. Hi hi, punk. Experimentez. Dar staţi liniştiţi, mai lung de atât nu-l las să crească 😀

[nggallery id=82]

Pozele sunt făcute cu o cameră Olympus pentru apă, luată cu împrumut de la o prietenă italiancă surferiţă şi totodată avocată de-a lui Seb. Apropo, Seb, m-am uitat pe Facebook la profilul Civitei, nu e aşa bătrână cum mi-ai spus tu...