La ce vârstă începi să vorbești cu copilul despre cum se fac și se nasc copiii?

Cât mai devreme, mai bine. În opinia mea niciodată nu e prea devreme să vorbești copilului despre anatomia umană și despre aparatul reproducător.

Copiii înțeleg mult mai mult și mai bine decât ne dăm noi seama. A evita să aducem vorba despre cum vin pe lume copiii pe motiv că oricum mititelul nostru nu va pricepe mai nimic (ori de rușine) este o greșeală care ne va costa mai târziu.

Nu spun să-i spunem din prima termeni complicați și să le vorbim despre hormoni la 2 ani. Dar este o vârstă foarte potrivită pentru a începe să-i introducem în cadrul general. Cu timpul, în spirală, vom putea adăuga termeni și detalii, dar mereu pe un fundament adevărat.

Pe la 2-3 ani  copilul deja știe despre unele organe ale corpului uman, precum inima care pompează sângele, plămânii cu care respirăm aerul, gura cu care mâncăm și bem, stomacul care digeră mâncarea, etc. Este momentul să afle și că puța și păsărica sunt organe sexuale și că rolul lor nu e doar de a face pipi. Ele se numesc penis și vulvă și fără ele specia umană nu ar mai exista. Pentru că funcția principală a organelor sexuale este de a face copii.

Se pot spune multe povești care îi pot ajuta pe copii să înțeleagă și se pot face multe analogii cu regnul animal și vegetal. Se poate vorbi despre mamifere și despre instinctele lor de împerechere pentru a face pui. Și nu trebuie omis a se spune că oamenii sunt și ei tot mamifere și că a face copii este și în cazul nostru o chestiune de instinct. La fel și nașterea, alăptarea, creșterea, etc.

Dex spune așa în dreptul cuvântului ”istinct”: Complex de reflexe înnăscute, necondiționate, proprii indivizilor dintr-o anumită specie și care le asigură dezvoltarea organismului, alimentarea, reproducerea, apărarea. Dar se poate și pe înțelesul celor mici.

Și așa se ajunge la cum crește copilul în burtă și cum se naște după nouă luni. Și nu, nu e normal să i se spună copilului că copiii ies prin burtă. Copilul se naște așa cum ne-a construit natura pe noi oamenii, ca niște mamifere ce suntem: prin vagin. Nu este nimic rușinos în asta, așa nasc toate mamiferele, nu trebuie să mințim, să ne ascundem sau să spunem prostii.

Nașterea este un proces fiziologic firesc care poate avea loc natural când femeia își urmează instinctele (de a se mișca în timpul travaliului, de a schimba poziția în care stă, de a mânca sau a bea, de a-și căuta un loc confortabil și intim, de a se simți în siguranță, iubită și respectată, etc). În epoca noastră, cea a nașterii excesiv de medicalizate, femeii i s-a luat tot controlul acestui proces. Femeia e tratată ca și cum nu ea e cea care naște, ci doctorul.

Iar când femeia nu mai are nici control dar nici convingerea că ea e cea care trebuie să fie în control, niciun instinct nu se mai face auzit, niciun instinct natural nu mai este ascultat. Atunci e doar despre intervenții medicale, mililitri de pitocin, forceps, cezariană și altele la fel de periculoase. Există tone de literatură de specialitate care spune același lucru: cu cât nașterea este mai medicalizată, cu atât crește riscul de complicații. Cu cât se intervine mai mult în parcursul firesc (de lent) al unui travaliu, cu atât mai traumatică va fi nașterea (pentru copil, în special, dar și pentru mame – atunci când ele conștientizează). Cu cât femeia fuge mai tare de instinctele ei de mamifer, cu atât mai greu va naște.

Ori nașterea nu este o boală pentru care e nevoie de intervenții medicale. Nașterea este un proces fiziologic normal pe care-l execută impecabil toate mamiferele: elefanții, vacile, pisicile. Noi credem că omul este mai suspect pentru că este biped și astfel mai defect de felul lui iar femeia omului nu poate să nască singură din acest motiv. Dar este o convingere total greșită, așa cum mulți obstetricieni cu mintea deschisă au tot demonstrat de-a lungul ultimelor decenii (ex.Odent, Dick-Read, etc). Credință că putem, încredere totală în corpul nostru și-n înțelepciunea naturii, răbdare (pentru că nașterea cere timp, nu se întâmplă în 5 minute, ca-n filme) și relaxare. De atât e nevoie pentru ca nașterea să aibă loc cum a fost lăsată, vaginal, și fără nicio inducere sau grăbire sau alt tip de intervenție, adică naștere naturală.

Nu contează în ce fel ne-am născut noi personal copiii, că cu cezariană, forceps sau natural, pe întuneric. Avem datoria de a le da informații corecte pentru a le forma convingeri sănătoase de viață. Dacă ne iubim copiii și eu cred că da, ne dorim să aibă o viață frumoasă în care să nu sufere. Ne dorim sănătate pentru ei și copiii lor. Iar asta este una din cele mai prețioase lecții pe care suntem datori să le-o predăm: nașterea.

Când copilul crește știind cât de minunat este corpul nostru construit, cât de frumos și în bine se schimbă corpul femeii în sarcină, cât de mult se poate transforma în timpul travaliului încât să se poată deschide atât de mult pentru a naște copilul, atunci el își va proiecta așteptări pozitive asupra viitorului.

De e băiat sau fată, nu contează, NU se va gândi la naștere ca la un chin groaznic și periculos pentru viața mamei și a copilului care aduce cu el complicații pentru care e nevoie de doctori și instrumentele lor. Ci ca la un proces natural prin care trec toate femelele de mamifere, un proces minunat care poate nici să nu doară (s-a demonstrat că durerea are de-a face cu sentimentele și așteptările personale, cu convingerile și fricile femeii), un eveniment fericit din viața de cuplu care va fi așteptat cu bucurie și va fi sărbătorit cum se cuvine, fără bisturie, perfuzii, epidurale, epiziotomii, ventuze, forcepsuri și alte torturi.

Am ajuns în acest punct în care un număr mare de femei se tem cu adevărat de naștere și cer să nască prin operație cezariană tocmai din acest motiv: ni s-au spus minciuni, baliverne, povești de adormit copiii, povești de închis gura și trimis la plimbare. Nu ni s-a explicat adevărul despre naștere. Și am crescut cu idei eronate, am crescut crezând că durerile nașterii te omoară, am crezut că naștere e iadul femeii, pedeapsa pentru noi toate că Eva a păcătuit.

Și chiar de ne dorim să naștem natural, așteptările noastre negative de la corpul nostru ne fac să eșuăm: nu avem încredere că putem, nu avem răbdare cu un travaliu mai lung, ne panicăm și dăm mână liberă doctorilor să intervină ei cu medicamente și alte proceduri ”salvatoare de vieți”.

E timpul să facem noi o schimbare cu copiii noștri. E timpul să le spunem adevărul. Fără ocolișuri, fără jumătăți de măsură, fără ”doctorul scoate copiii prin burtă”. Nu ne facem nici nouă nici copiilor noștri vreun serviciu. O fi cezariana ”salvatoare de vieți”, dar sunt sigură că se referă la cazurile cu adevărat problematice, când femeia chiar nu poate naște natural (cum ar fi placenta previa sau copil poziționat transversal care chiar nu reușește să se întoarcă invers în timpul travaliului).

De asta am scris această carte ”Poveste de trezit copiii. Cum se nasc oamenii” (titlul nu-i definitiv, încă nu am făcut coperta). Pentru a da părinților o mână de ajutor în discuția pe care trebuie să o aibă cu copilul. Cu imagini frumos colorate, dar directe și adevărate, părinții vor avea și cum ilustra teoria.

Date despre lansare, peste două săptămâni, când vom ajunge în România.

Minciuna cu barza e veche. Acum copiilor li se spun lucruri tot mai elaborate, dar de multe ori la fel de departe de adevăr ca barza (cum că copiii ies prin buric, sau din burtă se deschide o gaură mare, etc)
Minciuna cu barza e veche. Acum copiilor li se spun lucruri tot mai elaborate, dar de multe ori la fel de departe de adevăr ca barza (cum că copiii ies prin buric, sau din burtă se deschide o gaură mare, etc)
Scroll to Top