Jobul de fotograf la şcoala de surf condiţionat de o licitaţie coruptă

Viaţa noastră cea tihnită este de vreo săptămână puţintel tulburată. Mai precis sunt pe cale să îmi pierd colaborarea cu şcoala de surf Suf Project, pentru că este în pericol de a fi închisă.

Întreaga poveste este un fel de telenovelă a şcolilor de surf din Playa de Las Americas, care deşi sunt doar trei se mănâncă între ele. La mijloc sunt fireşte mulţi bani şi unde sunt bani e şi ceva iz de corupţie. Cea mai bine plasată şi mai boemă este cea cu care lucrez eu. Fix pe plajă în buza oceanului, locul este râvnit de celelalte două, dintre care K16 a unui marocan foarte bogat şi Palmbeach a lui Dinho, cu care am colaborat înainte şi suntem încă amici.

Marocanul cu bani de la K16 este, se pare, un tip foarte influent şi prin tot felul de interpuşi a făcut tot ce a putut să-i şicaneze pe cei de la Surf Project. Manevrele ţin de mai demult dar s-au intensificat în vară, când poliţia comunitară a început să dea amenzi şi să facă razii pentru te miri ce. Ba că Blacky, câinele lui Domingo nu are voie să stea pe plajă, ba că nu e închis chioşcul seara la zece fix, ba că se fumează iarbă pe plajă.

Asta în timp ce la primărie – Ilustre Ayutamiento de Arona –  a plouat cu denunţuri. Până la urmă am priceput ce urma de fapt. Autorizaţia de funcţionare şi concesiunea Surf Project era pe cale să expire şi trebuia reînoită, iar presiunea era ca să nu se mai facă acest lucru, iar terenul să fie scos la licitaţie. Lucru care s-a şi întâmplat, fiind organizată o licitaţie pentru bucata de plajă pe care funcţionează Surf Project, cu destinaţia specială de şcoală de surf şi interdicţia de a vinde orice suc, apă, bere, mojito sau altceva, dar şi de a face cursuri gratuite pentru copii, sau activităţi gratuite pentru adulţi. Adică exact ce se petrecea la Surf Project.

Aşa se face că luni m-am aflat şi eu printre susţinătorii lui Domingo, la licitaţia ce s-a desfăşurat la Primăria din Arona, de care ţin Los Cristianos şi jumătate din Playa de Las Americas. Un bun prilej de a vedea Arona, un fel de sat-oraş cocoţat sus pe munte, cu o privelişte spectaculoasă asupra Oceanului Atlantic, a plantaţiilor de roşii sau banane şi a aşezărilor turistice.

Mă aşteptam la altceva, dar prea multe nu ai de văzut. În 20 de minute am dat aproape ocol oraşelului de unde se învârt milioane de euro venite de la  Comunitatea Europeană pentru dezvoltarea infrastructurii turistice. Primăria cu balconaş spre piaţa publică, o bisericuţă catolică, o pastelerie două magazinaşe şi o benzinărie, printre case vechi în stil canariot. cam asta e tot.

Centrul cu Primăria şi Biserica din Arona

Timp aş fi avut mai mult de vizitat, pentru că licitaţia fixată pentru ora zece a început pe la 11. Licitaţie publică cu plicuri închise, care însă nu au fost deschise în prezenţa licitatorilor:). La subasta, cum se cheamă licitaţia in spaniolă, au participat Surf Project, K16 a marocanului şi o persoană fizică, un surfer bogat şi cam nătâng spun mulţi.

Când în sfârşit comisia a invitat lumea în sala de plen, decorată cu tablourile regelui, reginei, premierului şi primarului în funcţie, a venit surpriza. Doar Surf Project avea documentaţia de participare completă. Deşi după cum scria în regulamentul publicat pe site-ul primăriei pe care din defect profesional l-am citit, dacă documentele din primul plic nu sunt complete, la revedere. Or comisia le-a dat termen de trei zile celorlalţi doi  ca să aducă dovada că au de cel puţin trei ani profilul de activitate „scoala de surf”, lucru cam imposibil zic eu. Decizia pute de la o poştă.

Până când se vor limpezi lucrurile, şcoala funcţionează în sistem de avarie, clienţii sunt puţini iar valuri mai deloc. În schimb, cu Dan am profitat de timpul liber şi între cursuri ne-am ocupat de palmieri, dar despre „jungla” pe care am defrişat-o în trei săptămâni, într-un viitor post.[nggallery id=79]