Increstinarea lui Yago

Gata, sunt usurata, Yago are si el ingeras. De dumnica, 6 mai, de la varsta de 11 saptamani. Prin mainile si harul unui preot catolic a primit duh sfant si Dumnezeu i-a distribuit un inger pazitor. Ma bucur enorm ca l-am botezat, desi eu imi doream si mai repede de cum s-a intamplat (pe la sase saptamani, dar nu ne-am miscat rapid). Nu sunt eu o credincioasa asa cum intelege biserica termenul, dar mereu mi-a fost destul de clara importanta botezarii nou nascutilor. Nu ca act simbolic si ca activitate sociala ce trebuie facuta, ci ca o necesitate spirituala, cale unica de accedere la imparatia lui Dumnezeu.

L-am botezat la o biserica catolica, desi aici, in sudul insulei, exista preot ortodox roman si chiar si o mica biserica (de rit ortodox vechi, e ruseasca, in localitatea La Caleta, in fata hotelului Sheraton, langa biserica catolica; acolo preotul roman tine slujbele importante de peste an). Seb e catolic, eu ortodoxa, si am hotarat ca si Yago sa fie catolic. Asa ca ne-am interesat ce trebuie sa facem la biserica din Los Cristianos. Preotul ne-a spus ca nu apartinem de parohia lui, deci sa mergem la biserica Santa Maria de Guadalupe din Las Americas. Acolo preotul ne-a spus ca nu e nevoie de nimic pentru increstinarea micutului, doar de nasi catolici. Dar cum el a lipsit cateva saptamani, apoi a fost Pastele, apoi preotul iar a fost plecat cateva saptamani, cel mai curand s-a putut face botezul pe 6 mai. Si asta a fost.

O ceremonie scurta din care n-am auzit mare lucru. Nu, nu pentru ca Yago ar fi facut galagie. A dormit tot timpul slujbei si dupa, cat am fost la restaurant. Dar au plans de mama focului ceilalti doi copilasi care au fost botezati in acelasi timp cu Yago. Slujba a fost pentru toti iar apoi fiecare familie a trecut pe rand, cu nasii, la cristelnita, pentru botezul propriu-zis. Yago nu s-a trezit nici atunci cand preotul i-a turnat apa pe cap, motiv de mare veselie pentru popa si nasi. Inainte de moment, cand preotul a trecut prin dreptul fiecarui copilas si le-a pus mir pe cap, a vazut ca Yago doarme si mi-a spus ca se va trezi cand il va uda cu apa sfintita. Dupa intamplare, a zis ca n-a mai vazut copil asa linistit. No, ce sa zic, Yago dormea in bratele mamei lui, iar experienta de pana acum i-a aratat ca aici e cald si bine si nu i se intampla nimic rau.

Yago cel linistit in momentl botezarii.
Si momentul de amuzament general de dupa.

Yago are doua perechi de nasi, ca asa s-a nimerit. Profa mea de germana – nascuta in Spania, crescuta in Germania, venita pe insula in urma cu 20 de ani; sotul ei – italian; Umberto – profesor de surf in El Medano, tot italian; logodnica lui – italianca. Inainte de slujba, cantorul a zis ca nu se poate sa avem patru nasi, el n-a mai vazut asa ceva. Dar am insistat sa vorbeasca cu preotul, n-as fi vrut sa explic uneia sau alteia din perechi ca nu mai pot fi nasii lui Yago, si s-a facut. Dupa slujba, in fata bisericii, am ciocnit sampanie in cinstea si sanatatea micutului, chestie care i-a amuzat pe toti invitatii ne-romani (spanioli, italieni, olandezi, argentinieni, brazilieni, cubanezi). Dar care i-a imprietenit unii cu altii si a destins atmosfera prea oficiala. Am facut si poze, de alea ca la nunta, fiecare cu fiecare. Nu asta a fost intentia, noua nu ne plac cadrele fixe si tepene, dar fiecare vroia poza cu Yago, asa  ca in final, ca nimeni sa nu se simta dat la o parte, s-a ajuns tot la poze tepene (mai putin alea cu Dan, spirit ludic, unde cadrele-s mai animate).

In timpul sampaniei, simtind ca e rost de bautura, Yago s-a trezit. Si-a primit "sampania" lui imediat 🙂
Ei sunt nasii lui Yago: Alfio, Teresa, Barbara si Umberto.
Vecinul Luis (9 luni), cel ce va fi unul din primii prieteni de joaca a lui Yago, si mama lui, Carolina.
Si Yago, cum a dormit el in bandolera, de imediat cum a terminat de mancat (iar eu nu, nu mananc doar fructe 😀 )

[nggallery id=107]

Scroll to Top