Dan sus în scară, rezolvând prima parte a jobului: decojirea
Dan sus în scară, rezolvând prima parte a jobului: decojirea

Palmierii sunt de mai multe feluri, aşa că nu m-a răbdat sufleţelul să nu vă împărtăşesc şi vouă cum se tunde şi palmierul de tip Washingtonia filifera, adus din California. Cel pe care vi l-am prezentat acum două zile este Phoenix canariensis, specific insulelor Canare.

Pe cât de sobru pare administratorul englez, pe atât de glumeţ este

Pe ăsta l-a tuns Dan ieri dimineaţă, în Las Americas, chiar lângă Siam Park.Jobul l-a primit de la administratorul unui complex de locuinţe de pe deal, un nene englez get-beget care a stat cu noi timp de două ore şi ceva cât a durat munca.

Din poze pare uşor, da’ numai să adie puţin vântul şi vezi cum se clatină vârful palmierului precum un om beat, da’ foarte beat. Gândiţi-vă că palmierul ăsta în care era urcat Dan are 12 metri înălţime… Deci să stai la 12 metri deasupra pământului şi să danga-langa cu scară şi palmier şi tot, nu e o perspectivă foarte frumoasă. Bine că nu sunt eu în locul lui Dan.

Treaba n-a fost simplă, deşi pentru mine n-a mers deloc rău: am făcut poze. Seb a ajutat la strâns crengi şi coji de copac şi a descoperit că are o nouă vocaţie, cea de pisciner. 😀

Seb curăţând piscina de lângă palmier, de coji căzute de la Dan

Chestia cu curăţatul de palmieri este o treabă dificilă, pe care n-o poate face oricine. Că nu e ca la Ayuntamiento (primărie), unde muncitorii care curăţă copacii vin cu macaraua, e aşa, cu o scară luuuungă, sau cu o maşinărie numită bicicletă. Cu aia o să facem poză data viitoare.

Ce vedeţi voi de culoare maro deschis, e proaspăt curăţat de Dan

[nggallery id=7]

Join the Conversation

2 Comments

  1. Asa, cand ii privesti ai zice ca nu au nevoie de ,,temerari,, care sa-i ingrijeasca, dar se pare , din ce povestesti, ca nu-i lucru usor. Ma bucur pentru voi ca traiti in fiecare zi experiente noi. Pentru tine, cu pozatul omului care curata palmierul a fost relaxant, dar oare cum ai arata tu sa fii in locul lui? Imi place poza cu Seb , cred ca ar fi fost si mai haioasa daca ar fi purtat bermude…
    Ti-am trimis, in sfarsit, cateva poze cu Teodor.Salutari!

    1. Păi nu-i uşor, închipuie-ţi un pom subţire şi înalt, îţi dai seama că ăla nu stă nemişcat când adie vântul. Că doar nu te urci pe o casă, ci pe un clătinător de pom… Mie, cel puţin, mi-e foarte frică când sunt la înălţime şi chestia pe care stau se mişcă.

      Era răcoare şi eram toţi îmbrăcaţi mai gros. De aia Seb avea pulover şi pantaloni lungi, că era cam 8 dimineaţa.

      Am primit pozele cu Teodorin, pregătesc şi un post pe blog despre asta.

      Pupicei mulţi de tot.

Leave a comment

Lasă un răspuns