În ţară nu suportam fotbalul, în Tenerife sunt stelistă

Ha ha, asta-i tare. Eu, care n-am mai fost microbistă din primul an de facultate, când Universitatea Craiova era la un pas de retrogradare (şi i-am mulţumit lui Dumnezeu pentru alegerea făcută, că după un an au căzut în B… dacă mai eram cu ei, făceam infarct), pare că sunt aici, în Tenerife. De azi sunt posesoarea unui şnur în culorile Stelei. Apăi uite ce-am ajuns, stelistă în Tenerife. Chiar este o glumă bună de 1 aprilie.

Cum s-a întâmplat, de fapt, să ajung să port un şnur împletit în roşu şi albastru? Păi am fost slşabă de îngeri şi n-am putut să refuz o negresă care împleteşte codiţe cu 120 de euro pe marginea promenadei. Ştiţi, negrii care se află în Tenerife vând ochelari de soare şi droguri iar femeile lor împletesc codiţe afro. Şi mă ia una aşa, prin învăluire. „Guapa, de donde eres?” (sau cam aşa ceva, însemnând de unde sunt), după care a dat-o pe engleză pentru o comunicare mai eficientă. Că e fain, că sunt frumoasă, că arăt bine, că ce muncesc, că sunt frumoasă şi, la final, când am aflat c-o cheamă Mara şi mă pregăteam să-mi reiau cursa cu placa spre zona Veronicas, negresa mă cheamă înapoi pentru lovitura de graţie. Şi-mi întinde şnurul din fotografie.

„Long life, happy life, good life” a început ea să înşire. Io nu, că nu port nimic pe mână, că vreau să mă bronzez fără dungi… Ea „Nu, ia-l, îl ţii unde vrei tu, în portofel, în buzunar, pentru o viaţă lungă şi fericită”. Ce să fac, l-am luat. Şi i-am dus 2 euro pentru el. Voiam să-i dau un singur euro şi am întrebat-o dacă e ok, ea a continuat cu „Long life, happy life, good life” ca să-mi inducă un fel de onştiinţă că cu cât îi dau mai mult, cu atât trîiesc mai mult şi mai bine. Stupid me. Oricum, măcar ea este fericită că m-a făcut de 2 euro pentru o aţă împletită. Între noi fie vorba, dincolo de culorile şnurului, îmi place cum îmi vine pe gleznă, deci sunt 2 euro cheltuiţi cât de cât bine. 😀

PieS: De când m-am tuns periuţă nu mai evit negresele, că doar ce să-mi împletească? Că până să mă tund, era să nu mai scap de una care voia să-mi facă capul tot afro pentru 120 de euro iar când m-am sustras din ghearele ei mi-a zis că-s o ciudată. Dar cum ziceam, de când m-am tuns, aşa mândră treceam pe lângă ele, convinsă că n-au cu ce să mă prindă. Uite că m-am înşelat.