Iarna din Tenerife

Mi-am făcut o idee destul de clară despre cum vor arăta zilele de iarnă aici, pe insulă. Dimineaţa soare cât să te facă să iei pantaloni scurţi şi maiou pe tine, puţin mai târziu tot cerul acoperit cu nori, vânt, câteva reprize de ploaie (a se citi un strop la Los Cristianos, al doilea strop în Las Americas), câteva înjurături că nu ţi-ai luat ceva cu mâneci şi craci lungi de-acasă, niţeluş mai târziu vântul stă, norii îşi cam iau tălpăşiţa pentru ca pe la ora 16 cerul să fie senin şi soarele să dogorească cu putere.

O zi de iarnă poate fi, la fel de bine, şi invers structurată. Adică să înceapă gri şi udă, să devină rapid colorată şi însorită şi să se încheie ori bine, ori într-o stropeală a vreunui nor leneş şi obosit. E uimitor cum se schimbă de rapid vremea pe insulă, mai ales în acest anotimp. Da, e încă toamnă, dar canarioţii spun că aşa va fi la iarnă, cu vreme nehotărâtă. Bine, şi minus vreo două-trei grade Celsius.

Ca-n poze. Mă trezesc într-una din zilele trecute la 9.30 să merg la lucru, afară înnorat. Nu mai înnorat decât în alte dimineţi, adică un nor mare spre La Gomera, nişte norişori în depărtare spre El Hierro, alţii pe Tenerife, desupra noastră. Dar cerul se vedea clar printre nori. Ies de la duş 15 minute mai târziu, cerul nu se mai deosebea cu nimic de ocean. Totul orizontul lăptos, de un alb murdar. Şi ploaie măruntă, de-aia pe care n-o auzi decât de stai în podu’ casei şi casa e acoperită cu tablă zincată. Ce mai, ca-ntr-o zi de noiembrie. Frig nu era, deci temperatura pe la vreo 23 de grade (aşa arăta indicatorul de pe blog). Dar mi-am zis Uite ce naşpa e azi, ura, zi liberă! L-am sunat pe boss Şefu, ce facem, cam plouă, nori, cine merge acu’ pe plajă?! Jose a decretat că ziua e compromisă, n-avem cum munci, deci Pa pa, ne vedem mâine.

N-a fost să fie, că în vreo 15 minute ploaia a stat, în alte 15 a început să se vadă cerul şi în următoarele 5 norii s-au tirat total. Pe cer a rămas doar soarele. În nici o oră partea de sud a insulei s-a transformat ca şi cum cineva ar fi pictat-o. Şi, de parcă insula nu arătase atât de întunecată mai devreme cu 40 de minute, totul în jur şi-a recăpătat strălucirea. Oceanul, palmierii, casele. Aşa a ţinut-o toată ziua şi, în final, a fost o prolifică zi de muncă.

Morala: nu te bucura cu gândul că viscolu’ te ţine-n casă şi nu munceşti, că în Tenerife nu funcţionează pe metoda clasică.

Poză cu oceanul (nu se vede, da' există acolo, în fundal), făcută de pe balcon la ora 10... un pic fără. Parcă nu-ţi prea vine să ieşi din casă, nu? Deh, vreme de făcut copii
Busuiocul plantat de Seb în jardinierele de pe balcon arată... zgribulit
Fac şi-o poză la stânga, spre deal, totu-i cenuşiu
Pe la 11 fără, înainte ca ultimii nori să fugă. Nici n-ai zice că e aceeaşi anotimp, d-apăi aceeaşi zi. Şi-acum, haidem la muncă, copiii îi facem mai pe seară

Scroll to Top