Ia aerosoli, neamule!

Să faci ceva cure cu aerosoli salini în mijlocul oraşului nu-i o extravaganţă sau o mare inginerie, că saline artificiale sunt în foarte multe oraşe şi din ro. Dar de o săptămână e deschisă şi prima salină din sibiu. Şi când e la tine în oraş, chiar n-are a face că-i peste tot în lume, te bucuri şi pace! Ca om care cunoaşte importanţa aerosolilor pentru sănătate, dar şi ca gazetar. Văzusem benărul cu salina de prin ianuarie şi tot am trecut pe acolo să mă interesez de problemă. Cum era în drumul meu spre casă, vă daţi seama că nu mi-era greu să bat în uşă. Da’ acolo nu răspundea nimeni nici la interfin, nici la telefoanele afişate, nici la bătăile în uşă. Şi vineri, pac-ţac! apare articol în tribuna-străbuna despre salina artificială. Să mor şi altceva nu. Că atunci când alergi cu puşca-n mână prada, să zicem ore-zile-n şir, şi taman când prada lasă garda jos, hop! şi un uliu ce ţi-o fură din cătare. Nu-s vânător, da’ presupun că aşa se simte un vânător, cum m-am simţit io când am văzut ştirea tribunistă. Acu’, mare brânză şi nici mare ştire nu e biata salină, dar ironia tot există.

Experienţa la salină mi-a mai oblojit orgoliu, că în primele cinci minute de stat la poveşti cu patroneasa parcă am început să respir mai bine. După alte zece minute, îmi venea să tuşesc. Reacţie normală de curăţare a microorganismelor de pe căile mele respiratorii. Au mai trecut cinci minute şi parcă-mi simţeam deja plămânii mai curaţi. După 35 de minute într-o cameră de patru pe patru căptuşită cu brichete de sare, eram toată-un zâmbet şi mă felicitam în gând pentru epocala descoperire. Numa că pe drum inima a început să bată nebuneşte. Mai bătea, se mai domolea şi tot aşa până la redacţie. Am pus pe seama pasului meu grăbit. Numa că palpitaţiile au continuat şi când m-am aşezat la calculator şi tot mă simţeam ca pe vârfu coştila, când l-am urcat fără „antrenament“. Şi toată ziua m-au ţinut stări de leşin şi lipsă de vlagă. Iar de tuşit am simţit nevoia să tuşesc şi a doua zi. Că parcă îi percepeam pe aerosoli cum freacă podeaua traheii mele cu mopul. În afară de palpitaţii, ce să zic, e de bine chestia cu salina. Şi nici nu-i scump, 15 lei şedinţa, minim zece. Seb zicea să ne cumpărăm nişte brighete dintr-ălea de sare şi să punem în dormitor, pe noptieră. Muahaha, cred că nu-i bine 😀

5 Comentarii