GUEST POST: Tenerife, în viziunea chiriașilor noștri

Fuse, fuse și se duse. Cam așa cu vacanța noastră în România și a chiriașilor noștri în Tenerife, Adriana, Adi și micul Călin. Cum doar ei puteau spune ce au trăit aici, m-am gândit să le propunem să scrie despre cele trei săptămâni în căsuța noastră, cu Mufi, Maloun și Muraia, despre Tenerife. Je a îmbrățișat ideea și iată mai departe povestea lor, necenzurată, scrisă de Adriana. Am intervenit doar cu cateva link-uri lamuritoare la articole de pe blog.

IMG_0928-001

Nu stiu de unde sa-ncep. Ne-au rugat oamenii – eu tot asa le zic si asa ma gandesc la ei, ca ei chiar sunt oameni si au fost oameni si cu noi – sa scriem despre experienta noastra pe insula lor. Si sa fie o relatare obiectiva normal, nici nu-ncape discutie de altceva!

 

Eu m-am indragostit de ocean. Ce frumusete! Si de nisipul lui negru si fin. Si de valuri. “Ape” am mai vazut prin Croatia si Grecia dar parca niciuna nu-i ca oceanul asta, si ce valuri are… Obraznice, te plesnesc fara pic de rusine peste fund cand iesi ca o Venus din spuma marii si-ti fura toata gratia in lupta cu gasirea echilibrului pierdut. Sau iti dau chiar si cate-o palma dupa ceafa! Foarte faine valurile, n-as putea sa le elogiez cum merita! Noroc cu micul nudist care nu ne lasa prea mult sa visam la frumusetile ce se desfasurau in fata noastra si ne tinea permanent conectati la realitate.
Cand am fost noi pe insula n-a fost atata soare. In primele doua saptamani a fost tare zgarcit dar n-a fost bai ca daca ai copil mic parca ti-e mai bine la umbra norului decat sa alergi ca un bezmetic dupa al mic, avand cuptorul deasupra capului. Noi nu ne-am dus sa zacem pe plaja si sa ne facem bronzul, asa ca am fost fericiti cu ce-am gasit acolo. Nori si vant adica. Ne-au fost suficiente cele o bucata bluza cu maneca lunga/persoana ce le-am carat cu noi pentru dimineata si seara. In unele zile nici n-am avut nevoie de maneci.
Poate ar trebui sa enumar ce mi-a placut mult (pe langa ocean), sa nu uit ceva si daca e cazul ma-ntind la vorba mai apoi. Asa deci: targul din Guaza, fructele si legumele, casa oamenilor si privelistea catre ocean, palmierii, hotelurile luxoase ce m-au lasat cu gura cascata, o straduta in Los Cristianos cu cele mai cochete restaurante ce le-am vazut vreodata si plajele plajele plajele.
In Guaza unde am fost in a doua duminica pe insula am gasit pietre, praf, soare mult, oameni multi dar toti relaxati si o gramada de vechituri simpatice de vanzare. Mi-as fi luat multe maruntisuri dar aveam permanent in minte imaginea bagajului ce risca sa depaseasca cele 15 kg (hai 15,9 c-am auzit ca se poate). Puiul a dormit linistit, cu palaria imprumutata de la Yago, n-a avut treaba s-a trezit numai la sfarsit si ne-a zorit acasa, ca voia si el sa se dea jos din manduca lui, nu doar pentru pisu ci si pentru o targuiala doua ceva. Asa c-am plecat cu o rama foto si vreo 2 jucarii mici ca amintire.
Nu pot sa descriu ce gust au avocado, rosiile, bananele, mango (sau manga?), papaya. Cine a mai vazut avocado ce se face numai bun de mancat la 2 zile dupa ce l-ai luat tare si batos de la piata?!? Am zis ca-i imposibil, nu alta! Pai in Romania am si cand il tin 5 zile in punga de hartie lipit de banana si uneori tot degeaba, iar gustul nu se compara cu al celui de pe insula. Noi am zburat intr-o zi de luni spre Tenerife unde am ajuns la miezul noptii. A doua zi, dupa ce m-am dezmeticit putin si am prins un moment de liniste cu toti dormind prin casa, am mancat (devorat ar fi mai corect) 2 avocado cu lamaie (ca oamenii ne-au lasat nu doar casa ci si O GRAMADA de fructe si legume) si 2 rosii cu ulei si sare. Si plina m-am simtit! Si nu-mi venea sa cred ca un avocado acasa la mama lui are asa un gust de-ti vine gol sa-l mananci, nu alta!
Despre banane am sa zic ca nu au doar alt gust ci si alta culoare! Sunt galbui cand sunt coapte, semn de copt sanatos si natural. Le cumperi verzi si la fel ca avocado, peste 2-3 zile sunt un deliciu. (Am vazut la plantatii de bananieri pe insula de nu-i adevarat! In drum spre Los Gigantos, pe kilometri intregi de-o parte si de alta a drumului nu vedeai altceva decat bananieri.)
Si smochinele… mi-au placut si mie, i-au placut si puiului. De cand le-am descoperit la fruterie am urmat deviza ‘nici o zi fara smochine’!
Foarte faina piata de legume si fructe din Adeje unde am fost clienti fideli in fiecare weekend. N-avea multe standuri dar gaseai tot ce voiai acolo.
Si fruteria ne-a avut fideli, cam o data la 3 zile asa. Era o tanti simpatica la casa care ii tot dadea puiului ba cate-o banana, ba cate-o mandarina si pe care el parea s-o indrageasca tare. Oare doar din cauza fructelor? Daca m-ar fi ajutat spaniola i-as fi explicat dragutei doamne ca poate din cauza altui baietel ce-si face cumparaturile la ea si sta agatat de mama/tata ca o maimutica, il place ea asa pe al meu. Sigur ar fi stiut de cine vorbesc ca eu n-am prea vazut copii purtati in Tenerife si ma-ndoiesc ca mai erau altii in afara de micul Yago, care sa cumpere fix de la fruteria asta. Nu-i nimic, cand o vedeti pe tanti, dragele noastre foste gazde, va rugam sa ii transmiteti salutari din partea noastra. Si daca vreti puteti sa ii spuneti ca puiul meu de cate ori o vedea incepea: “m-nia-m-nia-m-nia” (banana :-), semn ca ori asteapta sa primeasca una ori voia sa ne arate ca stie ca tanti i-a mai dat banane.
Casa. Si fetele.
Retoric: cat de diferita ar fi fost experienta noastra daca ne-am fi petrecut o vacanta de 3 saptamani (ipotetic vorbind, ca nu ne-am fi permis), intr-o pensiune sau un apartament inchiriat si nu intr-o casa locuita de 3 oameni minunati?
Nu, nu e Yago la castronul  cu apa. E Calin, care s-a distrat de minune cu Maloun.
Nu, nu e Yago la castronul cu apa. E Calin, care s-a distrat de minune cu Maloun.
A fost acasa pentru noi si animalele au fost ale noastre. Am simtit asta din primele zile, din tot ce ne-a fost daruit si lasat in grija. Pentru mine a fost o placere sa ma uit la pozele de pe pereti si sa incerc sa-mi imaginez viata lor de zi cu zi. Am fost privilegiata.
Fetele: niste dragute de care ne e dor. Mufi a fost mai scumpa la vedere si doar pe pui l-a lasat de cateva ori sa o maseze, iar el a fost extrem de incantat si delicat cu ea (nu prea-i sta in fire) probabil pentru ca nu a mai vazut pisisca asa de pufoasa! 🙂
Muraia: o lenesa ce se lafaia cat e ziua de lunga pe canapea, iar noaptea dormea intre tricouri curate, de le gaseam a doua zi imblanite! 🙂 (si tot nu ne aminteam seara sa tragem usa la dulap, semn ca nu ne-a deranjat prea tare).
Si Maloun… ce trista statea ea saracuta cocotata pe stiva de scaune pe terasa, suparata pe stapanii cei rai ce-au abandonat-o cu astia noi, care nu-s stapanii ei, dar au venit sa stea in casa ei si fac pe stapanii! Iesea din cochilia ei cand se prefigura plimbarea la orizont. Ce fain era seara pe plaja cu cainele care topaia de ziceai c-a piscat-o vreun rac intr-un loc sensibil! Cand iti auzi copilul razand cu toata fiinta lui la ceva, parca si tu te bucuri mai tare si deplin decat ai face-o altfel. Mai venea ea in goana dupa cate-o baie-n valuri si trecea razant pe langa el, l-a si daramat de cateva ori (nu, n-a patit nimic, doar cadea in nisip, ce sa pateasca) dupa care el o dojenea cu cate-un Manu! mai lung, mai tragea un chiot ceva si uitata era patania.
Serile au ajuns sa fie printre momentele mele preferate, cu joaca pe plaja si cu apusurile de soare. N-am ce sa comentez, nu detin un vocabular care sa faca cinste frumusetilor ce le-am vazut. Mergeti si va convingeti ca merita!
Am zis de mai multe ori deja, oricui a stat sa auda, ca m-as muta cu draga inima in Tenerife si numai din 2 motive: clima si hrana (fructe si legume). Ce poti sa iti doresti mai mult decat sa fii liber sa te bucuri de viata, de soare, de plaje si sa ai tot timpul anului abundenta de fructe si legume cultivate local? (Plus ca poti sa mergi sa-ti culegi si singur o gramada de chestii, stiu de pe blog.)
Pe mine ma termina in fiecare an anotimpul friguros si toate schimbarile ce le aduce. As renunta cu draga inima si fara vreun regret la el.
[nggallery id=121]
Am zis ca nu ma-ntind la vorba si nu ma tin de cuvant. Cred ca-i cazul sa inchei.
A fost cea mai frumoasa vacanta a noastra care nici n-ar fi fost fara acesti oameni minunati, care ni-s tare dragi si carora le multumim inca o data pentru tot! A meritat din plin toata oboseala drumului cu un copil mic si orice alte eforturi om fi facut pentru excursia asta.
Ii multumim si bunicii lui Yago pentru pantalonii ce i-a cusut pentru pui si pentru discutiile frumoase si timpul petrecut impreuna cu noi. O doamna calda si minunata, la fel ca si copiii ei! O imbratisam si o pupam cu drag!
Ii multumim si lui Aurel pentru ca-i un tip tare de treaba si pentru c-a facut pe soferul si pentru ca ne-a ajutat sa gatam hummusul, ca altfel nu stiu ce faceam cu el! 🙂
Scroll to Top