Furtuna ”Je” a trecut, dar vine una la propriu, cu vânturi de până la 170 de km/h

E liniștea de dinaintea furtunii la noi. Și chiar e o duminică liniștită. După o săptămână cu mult vânt și ceva stropi răzleți, azi soarele doar s-a simțit, că de văzut nu s-a văzut. Nori grei, de plumb trec cu viteză pe deasupra insulei. Ne pregătim de prima furtună tropicală serioasă a iernii.

Salvată de la gunoi de când stăteam în Island Village, galbenă și uscată, Dracaena noastră și-a revenit plantată pe terasă. Cred că va supraviețui și vremii rele care o așteaptă..

Din martie, de când am pus piciorul pe insulă, aici în sud a plouat de vreo patru ori. Avertizarea de vreme rea e severă pentru că mâine se închid toate instituțiile guvernamentale, școli, grădinițe, colegii și universități. Or ști ei ce-or ști de se pregătesc așa temeinic și închid totul, ca să stea lumea acasă.

Ultima imagine luată de un satelit meteo. Noi suntem unde e punctul roșu.

Prognozele meteo spun că ar trebui să înceapă să plouă serios în această seară, pe la ora 20 și să toarne cu găleata până dimineață. Apoi ceva liniște vreo oră și urmează vijelii cu rafale de vânt de până la 170 de kilometri pe oră, fulgere și trăznete, mai ales in sudul,  estul și vestul insulei, până marți seara. Eu vă spun ce zic meteorologii, nu-i musai să fie chiar așa, că pe tema asta mă tachinează mereu Je. ”Ai spus că plouă. De ce nu plouă?”, zice ea. ”Sunt 20 la sută șanse să plouă” zic eu. Cam așa a fost săptămâna ce o încheiem. Chiar acu a ieșit din camera de lectură zicând ”Nu e 12, așa cum ai zis” :). Previziunea era că plouă de la 12, dar intre timp…s-a schimbat.

Je a încercat dimineață să meargă la muncă dar deși era cald, plajele au fost pustii, fiind înnorat, așa că a revenit acasă. De pregătiți suntem pregătiți, pentru că azi dimineață am fost la mercado de agricultores și am făcut aprovizionarea cu legume proaspete. Salata de vinete este gata, iar pâinea ardelenească cu cartofi am scos-i din cuptor de două ore. În plus rezerva de lecturi a lui Je este plină, iar eu am de lucru la un proiect cu poze de surf. Nimic nu e mai plăcut decât să muncești sau să citești, când afară toarnă cu găleata și miroase a furtună. Adică ba da… mai sunt lucruri pe care le-aș putea enumera, dar le știți și voi.

Nu glumeam cu pâinea și salata. După cîteva luni de experimente am ajuns la rețeta potrivită pentru pâinea ardelenească cu cartofi. Je zice că e delicioasă.

Acum, când scriu, a început să picure încetișor și mărunt, mocănește. Pe motiv de vreme rea s-a anulat și fiesta braziliană, care era programată azi la chiringuito, la școala de surf.

Pe la noi a trecut deja o mică furtună, azi dimineață, când Je nu a putut ieși din casă, pentru că o incuiasem când am plecat la piață. De la piață am pornit cu Dan pe coclauri, spre Taucho. Furat de peisajele din vârf de munte, un fel de Bâlea, unde o armată a plivit toată iarba, am uitat că din reflex am încuiat ușa.

Excursia s-a încheiat brutal, când într-o curbă incredibilă, pe un drumeag asfaltat, lat de doi metri, o fărâmă de semnal a atins telefonul lui Dan. Țâr, țăr ca la Nokia și Dan îmi zice: ”Ce faci? Mă suni?” Cu GPS-ul pornit pe E71 și dirijând expediția, mi s-au scurtcircuitat circumvoluțiunile și mi-au murit pe loc două milioane de neuroni. Am realizat cât e ceasul și că trebuia să fiu acasă. Normal că suna Je, de pe telefonul ei, dar Dan ne are salvați la fel la el, ca ”emigranți” și ”emigranți digi”. Din vârf de munte, în 20 de minute am fost acasă, să eliberez ”pantera din cușcă”. Imi pare rău, Je!

UPDATE VIDEO:

*Mai jos sunt câteva poze de vineri seara, când printre rafale de vânt a tras i răpăială în Playa de Las Americas.

[slideshow id=81]