Primul job constant în Tenerife şi prima concediere

„He is Seba. He is always late. He will take us pictures!” mă prezenta acum câteva zile Domingo, boss-ul şcolii de surf cu care colaborez de o lună, celor cinci clienţi dornici să înveţe să călărească valurile pe placa de surf.  Sunt chiar la muncă acum, când scriu acest post plănuit şi promis demult. Faţă în faţă cu oceanul, între valuri butonez textul pe telefon.
Până la urmă  am fost binecuvântat şi eu cu un job plăcut, pentru că e de vis să lucrezi pe malul Atlanticului, atunci când iubeşti valurile, aşa ca mine şi Je.

Cu Domingo, oricine se ridică pe placa de surf, datorită acestei figuri pe care doar el o practică:)
Felix este unul dintre cei mai buni si cei mai căutaţi monitori de surf de pe insulă. Are o răbdare de fier cu copiii şi e mereu bine dispus.

Am început pe la sfârşitul lui iulie iar iniţial, prima colaborare a fost, aşa cum era firesc, cu şcoală de surf a lui Dinho, brazilianul cu magazinul de surf căruia i-am făcut şi site-ul palmbeachtenerife.com. L-am  bătut la cap şi în cele din urmă am început să fac poze la cursurile lor de surf. Aşa cum mă aşteptăm, nu a fost rău deloc, dar din păcate, atunci când băieţii s-au prins că se pot face nişte bani şi din asta m-au pus pe liber şi au preferat  să-şi facă ei poze la clienţi, mai ales că le venise un nou instructor care avea un aparat bunicel. Înţelegerea mea cu ei era cu  20 la sută din tot ce câştig pentru şcoala de surf . Ei au vrut totul cel puţin pentru august, când e vârf de sezon. Din septembrie urma să revin dar să facem de data asta jumi-juma, deşi eu le foloseam doar curentul şi aveam unde arată pozele.

Lui Miguel şi Dinho le place să facă show pe placa de surf. M-au pus pe liber ca să-şi facă ei poze dar între timp s-au cam lăsat pe tânjală.
În plus, cu o zi sau două înainte de „concediere” am avut şi un mic accident de muncă, soldat cu pagube materiale si mare supărare. Am alunecat şi am căzut în apa, iar obiectivul 17-85 a luat apă. Acum merge motoraşul şi focalizează dar trebuie dus la curăţat..dacă aveţi sugestii sunt bine venite. Din fericire lucrez cu un zoom Canon 70-200, de împrumut de la Dan, pus pe Canon-ul 50D al lui Je.  Pentax-ul meu nu are acumulatori buni si multe altele necesare la fotografia de surf.
S-a dovedit repede că tot răul e spre bine şi şutul în fund m-a dus la o altă şcoală de surf, mai bine plasată şi mai bine organizată. Domingo, boss-ul de la Surf Project, când i-am propus să colaborăm a replicat că lui nu-i trebuie de la mine niciun „dinero”. Doar să nu-i jupuiesc clienţii şi să le dau şi lor poze când au nevoie, plus pentru galerii foto pe FB. Aşa că am revenit pe malul oceanului cu plăcere iar acest lucru se vede în pozele pe care le fac şi pe care se întâmplă să mi le cumpere turiştii în fiecare zi, oricât de cusurgii ar fi unii dintre ei.

Uneori, lecţia se încheie tot cu o mică sesiune foto
Un alt lucru bun la acest job este programul, care la fel ca la ziar, nu e fix şi depinde de evenimente, iar în cazul de faţă acestea depind la rândul lor de maree. Când e marea jos, se lucrează, când nu, nu, iar asta face ca de regulă să fie două sesiuni de fotografii pe zi. Prea multe nu mai am acum de spus, dar puteţi vedea mai jos galerii foto de la ambele job-uri.
Surf Project
[nggallery id=72]
Palmbeach
[nggallery id=71]
Scroll to Top