Emigranţii au dispărut două zile în nordul insulei Tenerife, la Bajamar şi Punta de Hidalgo

Am lipsit puţin de pe blog pentru că am fost plecaţi din civilizaţia din Las Americas pentru două zile. Ne-am pus „tabăra” pentru o noapte în nordul insulei, la Bajamar şi Punta de Hidalgo, două localităţi una lângă alta, mici, cu populaţie puţină şi cam fără turişti. V-aţi prins, am mers acolo la ideea lui Dan iar scopul, por supoesto, surful. De Bajamar ne leagă pe mine şi pe Seb amintiri semnificative pentru emigrarea noastră, pentru că acolo am poposit în prima zi pe insulă, că Dan când ne-a luat de la aeroport ne-a dus direct pe plaja de surf de la intrare în Bajamar. Acolo am văzut prima dată surferii canarioţi pe viu, acolo am văzut prima dată Atlanticul din Tenerife şi acolo am scris primul post pe blog.

Punta de Hidalgo şi Bajamar au valuri mari şi foarte mari atunci când sunt furtuni în largul coastelor portugheze şi spaniole. Iar dacă vântul bate foarte puternic, oceanul este şi mai dement. Am făcut surf (mai mult Dan), o să scriu în următorul post despre valurile criminale în care Dan a avut tupeul să mă bage, am mâncat bine, Seb a pescuit dar n-a prins decât trei peştişori nesemnificativi şi şi-a pierdut un preţios cârlig, Seb a fost şi fotograful expediţiei aşa că veţi vedea mai multe poze cu mine şi poze cu Dan decât cu Seb, am înoptat în maşina lui Dan (parcată chiar lângă ocean, lângă biserica ce o veţi vedea în poze), maşină care este super spaţioasă şi foarte primitoare, am cules roşii cherry de pe o fostă plantaţie de pe malul oceanului care face consecvent roşii, am alergat dimineaţa pe lângă ocean, far şi stânci şi am făcut multe alte chestii bune.

Ce am mâncat bun? Păi totul, am găsit la supermercado jumări delicioase de vreo un euro caserola, brânză, năut la borcan pentru proteine (cam 70 de cenţi borcanul de 400), pate de porc, salată verde şi salată roşie, ceapă şi usturoi (toate ecologice, aduse de Dan de la o finca – fermă, în spaniolă – de la care se aprovizionează el cu verdeţuri, papaya, banane şi vin roşu canariot), ton în ulei de măsline, chorizo, iaurt DUMNEZEIESC cu cocos şi ananas (cam scump, 1,45 euro paharul de 450 de grame) şi parcă mai era ceva… mă rog. Totul udat cu bere Amstel şi o sticlă de vin canario, un suc cu mango, papaya şi soia şi multă apă (pentru hidratarea organelor). Viaţă bună, ce mai.

Acum, reîntoarcerea în civilizaţia agitată din Las Americas este puţin pe dos. Sălbăticia din Punta de Hidalgo de la Dos Hermanos este de vis… parcă nici nu poţi să-nchizi gura care e căscată a uimire. Nici nu-ţi vine să faci fotografii ca să nu întinezi locul iar când totuşi faci poze, nu poţi să te mai opreşti, vrei să faci poză şi la aia, şi la cealaltă. De vis. Paradisul aşa trebuie să arăte.

În seara asta ne vom reîntoarce acolo, cu cortul, pentru vreo trei zile.

[nggallery id=17]