Despre simplitatea meselor mele

IMG_0043O dieta cruda aduce cu ea multa simplitate. A manca fructe, zarzavaturi, seminte, nuci, toate in stare cruda, este cel mai rapid si simplu fel de mancare. Fast food, cum am citit pe facebook pe o poza cu un mar parca. Si sunt tot ce are nevoie corpul omenesc sa prospere, sa fie stralucitor de vitalitate si sanatos pana la moarte 😀 Nu procesate, nu gatite la foc, nu ciopartite in blender pana le vine acru pe gat. Multe vitamine si enzime sunt fragile, destul de instabile nu numai la temperaturi mai ridicate, ci si la manipulare, la frecare, la taiere, asa ca mor inainte de a ajunge in gura. Blenderul, de oricare ar fi, ieftin si cu putere mica sau scump ori foarte scump si cu putere mare de taiere, maruntire si macinare, este un fel de „macelar” pentru nutrienti. Da, face creme grozave, supe, sosuri, lapte din migdale, torturi din caju, toate niste mancaruri delicioase, si nu numai pentru cei ce mananca crud. Dar le scade mult aportul nutritiv (unii zic ca cu 70%).

Iar daca te apuci sa manaci mai sanatos, mai crud, mai viu, pentru detoxifiere, slabire sau doar pentru sanatate, nu e bine sa abuzezi de el. Ca te trezesti dupa un timp de hrana cruda (dar data de toti peretii cuvei blenderului) ca ai carente de nutrienti si vei spune ca nu merge, nu functioneaza, hrana cruda nu e suficienta pentru o viata sanatoasa. Si eu il foloseam la un moment dat (acum doar din joi in pasti 😀 ). Aveam un avocado sa-l fac vreo crema? Pac! in blender cu el ca sa fie mai fin ca matasea. Aveam ceva mai multe rosii-n frigider? Zdup! cu ele la un gazpacho usturoiat. Aveam pofta de o bautura cremoasa de banane? Top! cu doua banane, o para si niste apa in blender si vruuuuuuuuum!!!! pana se zdrobeau si creierii enzimelor din fructe, nu numai fructele. Poate ca l-as fi folosit si mai des, ca pe blogurile de raw vegan food am gasit sute de preparate care se faceau cu „masina de gatit” a crudivorului, dar din lene, comoditate sau doar pofta de a manca ceva simplu am reusit – fara sa-mi dau seama sau sa vreau asta – sa nu devin dependenta de el. Ca daca ajungeam sa ma indragostesc de el ori de retetele care se pot face de niste cutite ascutite la mii de rotatii pe minut, acum as fi traita o mare tristete, genul „si eu ce mai mananc daca nu pot sa-mi fac la blender? doar salate?”.

Doar salate e bine. Norocul meu e ca iubesc salatele si nu am nevoie sa fac artificii pentru ca mancarea ce-o pun pe masa sa-mi placa. Ador simplitatea si nu mi-e teama sa spun ca da, mananc numai salate. Tot Mimi, care e o comoara vie, m-a inspirat sa nu-mi fie teama de eticheta asta, mancator de salate. Intr-o farfurie sau un castron pot incapea toate principiile nutritionale de care are omul nevoie la o masa. Trebuie doar sa fie proaspete, cat mai netratate cu chimicale si pofta buna. Mesteci incet si mult fiecare inghititura asa incat sa lichifiezi tot bolul alimentar si sa ajuti digestia si astfel asimilarea a unui cat mai mare procentaj din nutrienti, te saturi, zici „Doamane-ti multumesc pentru masa!”, si sa fii sanatos!

Si nu ma plictisesc. Sunt atat de multe radacinoase pe care sa le dau pe razatoare, sa le mozolesc cu putin usturoi sau patrunjel si sa le ud cu niste otet si ulei incat nu am eu zile cand sa le fac pe toate, ca asa multe sunt posibilitatile. Legume cu frunze verzi, si mai multe. De cand am venit in Tenerife am mancat cele mai variate salate verzi, adica nu doar salata creata sau romana, ceva spanac si rucola. Singura „problema” e ca nu stiu fiecare ce sunt, ca nu le cunosc din vedere, iar de multe ori nici nu gasesc cum sa traduc ce-s ele. Dar bune. Cred ca suntem singurii de pe insula care folosim toate frunzele verzi pe care le cumparam de la piata sau de la aprozar in salate. Canariotii sunt mari fani ai fierturilor verzi, „potaje” cum le numesc. Arunca o legatura de frunze de sfecla in cratita clocotinda de apa, le oparesc bine, le scot si le dreg cu zeama de lamaie, sare si ulei si au cina. Groaznic. Asta inseamna sa mananci doar ca sa iti umplii stomacul. Dupa radacinoase si frunze verzi, restul de legume, mai cunoscute sau mai nou aflate, ca pot sa umplu trei frigidere daca cumpar cate-un kil din fiecare ce se afla la tarabe.

Si apoi, plantele aromatice, condimentele, care pot face singure diferenta dintre doua salate la fel. Pun frunze tocate de telina sau patrunjel peste restul si e ceva nou, am rupt monotonia. Plus ca mai e sosul, salsa, dresingul ce imprieteneste partile, otetul ecologic de mere e asa de bun la gust, sau uleiurile presate la rece, toate imi plac, mai ales cel de floarea soarelui ori cel de susan. Iar cand la salata ii dau in cap cu niste nuci ori seminte, sau (in anume cazuri) cu bucati de fructe proaspete sau stafidite… e deja le-gen-da-ry 😀

In afara de salate, mai mananc fructe (de fapt, le mai fac si pe ele sa se imprieteneasca cateodata, taiate in bucati si amestecate intr-un castron de salata) si sucuri. Ca sucurile si ele se mananca, fiecare inghititura se mesteca putin, nu trece tot paharul gal-gal prin gatlej dintr-o sorbitura. Au nevoie de enzimele din saliva, in gura incepe digestia.

Asa ca nu am retete. O spun pentru cei ce-mi cer. O sa mai public din cand in cand o salata, si normal, voi scrie din ce e facuta. Dar nimic mai mult. Sunt atat de multe retete pe net incat nu cred ca duce cineva lipsa, numai in dreapta, la blogroll sunt vreo opt bloguri ce au si retete raw vegan. Andreea Lazarescu chiar a adunat la un loc o mare parte din link-urile existente in blogosfera romaneasca cu mancare vegetala cruda, Corina Bacalu are inventivitate colorata la fel de tare ca buna ei dispozitie iar Ligia Pop are multe retete cu video.

Deci, eu beau sucuri de fructe, sucuri de legume si fructe, sucuri de frunze verzi, limonade si alte zemuri de citrice, mananc tone de fructe si salate. Asta mi se potriveste mie si asa am cea mai multa energie. Sunt deja in a treia saptamana de cand am reinceput sa mananc disciplinat si totul merge struna. In afara de primele doua zile cand parca eram in sevraj, as fi mancat toate mancarurile posibile de nici nu stiu cum am reusit sa ma abtin, n-am mai avut pofte de lucruri rele. Si nici foame seara. O singura scapare a fost, cand a copt Seb migdale pe la ora 19 iar pana la 20 deja eram inebunita de miros si am zis „doar una, sa-mi amintesc cum e” si logic ca n-a fost doar una, am mancat o mana intreaga… Apoi mi-a fost putin greata si mi-am dat seama ca, totusi, mai delicioase sunt crude, dupa ce-au stat o zi scufundate in apa, plus ca nu sunt asa gretoase. In afara de migdalele coapte, care au fost o abatere spontana, mi-am mai gatit de vreo trei ori la plita. Ultima data ieri, mei fiert, l-am mancat cu putin sos de soia si ulei de samburi de struguri din prima presare la rece (uleiul adaugat dupa ce s-a racit) langa o salata de spanac cu ceapa rosie si fenicul.

Sunt pe drumul cel bun. Nu am simtit niciun efect al detoxifierii, cum ar fi durerile de cap, iritabilitatea, somnolenta, lipsa energiei, stare generala de rau, greata, ameteala, palpitatii, semn ca procesul de curatire a corpului meu se face lent. Ce bine. Am foarte multa energie, sunt mai voioasa, nu mai trag de mine sa fac gimnastica ca totul vine aproape ca o necesitate ce o simt dimineata, m-am mai dezumflat si am slabit. M-am cantarit joi, cand s-au facut doua saptamani de la debutul „proiectului”, si aveam 53,5. S-au dus 3,5 kg pe nesimtite. Ce usor se pierde in greutate cu mancarea cruda. Si cate cure si diete de slabit am mai incercat… Niciodata nu e prea tarziu sa te trezesti.

Cocosul e nelipsit, imi place la nebunie. Ii dau gaura sus, cu un cutit ascuti, bag un pai, beau toata apa delicioasa dinauntru si-apoi il sparg cu un ciocan pe linia "ecuatorului" sau. Miezul il mananc in vreo doua zile, daca ma ajuta si Seb :D

Cocosul e nelipsit in dieta mea, imi place la nebunie. Ii dau gaura sus, cu un cutit ascutit, bag un pai, beau toata apa delicioasa dinauntru si-apoi il sparg cu un ciocan pe linia „ecuatorului”. Miezul il mananc in vreo doua zile, daca ma ajuta si Seb 😀