De ce îmi place jobul cu prezentarea de costume de baie pe plajele din Tenerife

Jobul cu costumele de baie este frumos. Merg de drag la muncă, cu excepţia zilelor în care n-am chef de nimic pentru că aş vrea să dorm în continuare. Când nu e zi de mercadillo, trebuie să mă întâlnesc cu Jose la ora 10.30, la parcarea de lângă Aqualand, adică la 100 de metri de casa noastră. E bine că vine să mă ia cu maşina şi tot aşa e şi la sfârşitul programului, când mă aduce acasă. Pentru că altfel ar trebui să merg pe jos până la Playa del Duque, unde începem de fiecare dată prezentarea costumelor de baie, şi asta ar însemna 2,5 kilometri, 35 de minute petrecute pe drum. Sau, dacă aş lua taxiul, vreo 5 euro.

Je la prezentare pe plajă. În stânga Jose, pregăteşte un nou costum

De cele mai multe ori ne începem ziua de muncă la cafea. Că ori n-are chef să mergem direct pe plajă, ori trebuie să ia nu-ş ce pastilă şi n-a mâncat nimic acasă, ori e înorat afară (cum a fost ieri) şi nu s-a strâns suficientă lume pe plajă. Aşa că intrăm într-un  bar sau ne băgăm la o terasă şi stăm de vorbă despre diverse. Omul este de 25 de ani în Tenerife şi ştie cam tot ce mişcă şi cum mişcă. A încercat multe afaceri, a avut împreună cu un asociat primul câmp de paint ball din Tenerife, a deţinut o pizzerie până anul trecut în Las Americas timp de cinci ani, a vândut tricouri contrafăcute iar acum recunoaşte că se află în cea mai proastă perioadă a vieţii lui. Are în proiect, şi despre asta o să scriu într-un post viitor, o afacere cu vânătoarea de şobolani (şi-a făcut deja sait despre asta).

Vrăjitoarele îşi fac şi ele numărul

Deci cum noi ne începem cele cinci ore de muncă cu o oră petrecută într-un bar fain, cu muzică bună şi cu ceai negru plătit de el (am ajuns să-l prefer în locul celui verde, cu toate că e vară şi te încălzeşte foarte mult), eu mă declar fericită. Apoi mergem pe prima plajă, care este până acum Playa del Duque, şi stăm vreo oră sau două. Eu prezint costumele, care-s toate la fel, acelaşi design, dar 12 culori diferite, mă îmbrac cu toate pe rând, arăt şi eşarfele care se numesc „pareo” şi, eventulal, vând. Vindem. Că Jose finalizează tranzacţia. Dacă-s vrăjitoarele, brujas în spaniolă, aşa cum le zicem noi, care vând eşarfe, avem parte şi de o ceartă cu ele. Că să plecăm, că e plaja suprasaturată de comersanţi, că ele sunt mai vechi şi alte bla-bla-uri. Eu niciodată nu mă bag în discuţie, Jose se ceartă cu ele, eu îmi văd de prezentare în continuare. Ieri erau mulţumite că au vândut bine, aşa că ne-au salutat cu cordialitate şi au dat skip peste ceartă.

O clientă canariotă

După Playa del Duque ne întoarcem la maşină şi plecăm spre Torviscas Playa. Asta e plaja de lângă la care putem ajunge pe jos, dar ne-ar fi mai greu să ne întoarcem la maşină la final, deoarece este foarte lungă. Aşa că drumul cu maşina care poate dura cu căutarea locului de parcare şi 20 de minute este ca o pauză de masă pentru mine, timp în care-mi mănânc mărul pus la pachet de Seb. După Torviscas Playa putem merge şi în plaja Puerto Colon, care e în continuarea anterioarei. Dacă vindem bine, nu mai mergem acolo. Ieri n-am vândut bine, doar 3 costume. La unul Jose a făcut discount mai mare şi mi-a atras atenţia că şi comisionul meu este mai mic pentru acel produs (iniţial mi-a spus că nu-mi dă comision pentru produsul dat la reducere de preţ, dar după ce i-am zis că nu mi se pare deloc corect, a căzut la învoială să-mi dea 1,50 euro în loc de 2,50 de euro). În final am câştigat azi 32 de euro. Bani foarte buni, chiar dacă mă cam obişnuisem cu zilele de peste 50 de euro. Dar cine ştie, poate azi se schimbă norocul şi le vindem mai bine. Oricum, cât dă Dumnezeu, atâta e bine.

Despre marocanul cu fructele se spune că a făcut o avere pe plajă

De ce ziceam că este frumos jobul meu? Că-mi petrec ziua pe plajă, printre oameni liniştiţi aflaţi în vacanţă, că primesc multe complimente în fiecare zi de muncă şi asta face foarte mult bine psihicului, ştiţi şi voi, că mă bronzez şi asta e clar că ador (deşi cam am umbre, de la forma costumului. Dar nu-i mare tragedie, pe Seb nu-l deranjează, şi asta e tot ce contează, atât timp cât doar el mă vede dezbrăcată), că mă înţeleg cu şeful (acum nu ne mai certăm la sfârşitul zilei pentru bani, e băiat deştept, nu mă vrea nervoasă. Dacă stăm o oră peste program, mă plăteşte extra).

Desigur, e un job cu dezavantajele lui. Poliţia e unul dintre ele, pentru că, aşa cum v-am mai spus, comerţul pe plajele din Tenerife nu este permis. Într-un alt post vă povestesc de cum a fost primul contact cu Policia Local (că cu ăştia avem treabă, Policia Nacional este mai mult un fel de armată aici, nu se ocupă cu ilegalităţile de pe plajă).[nggallery id=35]

7 Comentarii