Dan şi elevii lui cei mulţumiţi

Puţine s-au schimbat de la ultimul meu post, dar noutăţile sunt cel puţin surprinzătoare. Je a renunţat să mă mai bată la cap să scriu şi ce-i drept nici nu am prea avut vreme. Azi, (vineri), e însă o zi cam pierdută, aşa că încep postul şi vom vedea când îl termin. Cursul de surf începe pe la trei, apoi la cinci avem o petrecere la Chiringuito şi lumea se agită deja în jur.

Precis vă mai amintiţi de Dan, prietenul nostru  (eu l-am cunoscut aici, Je îl ştia din perioada ei motociclistă, de la Bucureşti). Nu revin, pentru că cine are chef şi e interesat de mai multe, scotoceşte prin blog. Pe scurt, Dan este acum, pe lângă multe altele, unul dintre puţinii surferi români în viaţă şi cu siguranţă primul român „profesor” la  o şcoală de surf în Tenerife. Denumirea exactă cred că este „monitor de surf”, dar pe aici li se spune profesori.

Dan vroia demult să debuteze în profesoratul de surf  în timp ce el însuşi se perfecţiona şi am avut împreună mai multe idei, nepuse în practică pentru că nu erau prea bine cristalizate zic eu. Ei bine, de aproape o lună, printr-o aşezare firească dar neaşteptată a lucrurilor, ţelul lui a devenit realitate şi Dan se descurcă foarte bine în poziţia de instructor de surf.

Astrele s-au aşezat în aşa fel încât la şcoala de surf, unde de la sfârşitul lui iulie mă specializez în fotografie de surf, era nevoie urgentă de un profesor care să ţină cursurile de dimineaţă, atunci când sunt clienţi. Domigo, boss-ul de la Surfproject, colabora cu un tip care nu era prea serios şi nu avea în el pic de spirit didactic. Eu ca fin observator ar lucrurilor mi-am dat seama de prima oară când l-am avut la un curs, că nu e făcut pentru aşa ceva. Era o diferenţă uriaşă între el şi Felix, unul dintre cei mai buni monitori de surf de pe insulă. Pe scurt, înmuia oamenii în apă şi cam atât. Ca urmare…nici eu nu prea aveam ce fotografia şi lanţul trofic era întrerupt.

Când Domingo mi-a vorbit de planurile lui şi de faptul că nu găseşte un monitor de surf serios, mi-a sclipit beculeţul şi i-am zis că aş avea pe cineva interesat. Dan lucra la vremea aceea pentru o altă scoală, magazin, întreprindere de surf, la Palmbeach-ul lui Dinho şi tocmai era plecat în Anglia cu o misiune. Când i-am spus la întoarcere că aşa şi pe dincolo, abia a mai avut răbdare până la întâtnirea cu şeful de la Surfproject.  A fost angajat pe loc şi eu m-am simţit foarte bine când Domingo i-a zis ceva de genul: „Dacă eşti la fel ca Seba, atunci totul e ok”.

Și a fost ok, pentru că la revenirea din Portugalia l-am găsit pe Dan poreclit Super Dani, pentru că revoluționase lucrurile pe la chiringuito. Mai o placă reparată, mai un raft montat, mai o tablă cu mareea şi cursurile actualizate zilnic, mai nişte lac pe tejghele…ce mai, revoluţie curată. Poate prea revoluţie pentru molcomul ritm canariot.

Puştiul din imagine este unul dintre primii clienţi din cariera de profesor de surf a lui Dan. În galeria foto, puteţi vedea şi ceva cliente... Şi am uitat să vă mai spun că între timp Dan a rămas singur în "cancelarie" la şcoala de surf, pentru că Felix şi-a rupt nişte ligamente.

De clienţi nu mai vorbesc. Se ridică pe placă într-o veselie, cu mici excepţii, aşa că şi fotografiile ies bine. Toată lumea fericită şi mulţumită, deşi în ultima vreme i se spune că e un dictator, pentru că pe uscat râde şi glumeşte în timp ce în apă e foarte sever. Citez din relatarea unei cliente: „Mi-a spus că în apă nu se râde, în apă doar paddle, paddle, paddle!”

PUBLICITATE:

Dacă ajungeţi prin Tenerife şi vă tentează să călăriţi nişte valuri, nu ezitaţi să daţi pe la Chiringuito să vă programaţi la un curs de surf. E posibil să reuşiţi, iar după două ore în valuri vă puteţi reveni din năuceală cu un excelent Mojito!

[nggallery id=78]