Da' scocu, unde-i scocu?!

Niciun banal de furt nu este banal. Nu-i pentru păgubiţi, nici pentru poliţişti. Chiar dacă în cauză sunt doar nişte sărmane scocuri.

Da’ de fapt nu sunt aşa de sărmane, că fiind de cupru, au statut privilegiat printre celelalte scocuri din curte, care-s amărâte, ruginesc şi nu-şi mai fac treaba lor de scocuri.

Se cere o lămurire. Sâmbătă devreme în dimineaţă, înainte de ivirea zorilor, când somnu-i mai dulce ca nectaru de nectar, hoţii iar au prădat locatarii de la numărul 16 de pe corso de burlanele de scurgere a apei de pe acoperiş. Zic „iar“ pentru că au mai primit vizita hoţilor în trecut. Tot la scocuri. Şi închid bieţii oameni uşa dinspre corso, da’ aia ce dă în xenopol nu poate fi închisă din cauza asfaltului trotuarului. Ce mai, mare conspiraţie.

Din întâmplare am dat peste poveste, că Seb-ochi-de-vultur a văzut loganu poliţienesc din capu’ străzii şi imediat a mirosit că e ceva. La o adică poliţiştii puteau să fi oprit la mijlocul bulevardului ca să-şi cumpere gogoşi. Că tocmai lângă chioşcul cu gogoşele opriseră. Da’ Seb zice „sigur e ceva“. Şi chiar era, că sărmanii oameni ce stau acolo cu chirie fuseseră prădaţi în puterea nopţii spre dimineaţă de scocuri.

Uite, domne, scocu’ ce-a dispărut. Păi şi cum s-a întâmplat? Păi cum să se întâmple? Aseară erau, azi nu mai sunt. Şi n-aţi auzit nimic? Păi dacă auzeam nu chemam de atunci poliţia? Azi dimineaţă am văzut. Da’ curtea nu e luminată? Ba cum să nu fie, că avem bec la fiecare uşă. Şi nimeni n-a văzut nimic suspect? Cine să vază, domne, cine să vază?!

Scocurile cică erau de mai mare frumuseţea. Că fuseseră alese pe sprânceană, să se potrivească bine în curte. Că mai intră clienţi la făcut bijuterii sau la moşu’ cu reparat ceasuri şi nu-i frumos ca scocurile să fie din tablă ruginită. Hoţu’ n-a scăpat niciun scoc, pe toate le-a ras.

Şi în toată această întâmplare nefericită pentru frumuseţe de scocuri şi pentru bieţii nenorociţi, ce credeţi că au făcut poliţiştii? Au plecat. Că ei nu au ce face altceva. Păgubiţii trebuie să depună reclamaţie la sediul poliţiei şi de abia când vine rândul în lucru reclamaţiei, atunci o să se deplaseze nişte domni de la criminalistică care vor face trei poze şi vor pleca şi ei.

A, da’ cum păgubiţii nu-s decât bieţi chiriaşi, n-au ce face. Decât să se roage de proprietari să meargă la poliţie să depună o reclamaţie. Asta-i foarte haioasă. De ce? Pă’ clădirile-s ale mitropoliei ardealului. Şi râdeam la gându unui preot în sutană la ghişeul poliţiei, aşteptând să-i fie înregistrată reclamaţia. Sau a lu’ însuşi preasfinţia sa laurenţiu streza cu foicica în mână, printre toată fauna ce animă poliţia municipiului într-o zi de lucru.

Aşa că oamenii speră acum să nu plouă aşa curând, că fără scoc e broblem mare. Sau se roagă ca mitropolia să le cumpere burlane noi. Numa că de ce să mai pună scocuri dacă hoţu stă la pândă? S-or găsi scocuri cu antifurt?

Scroll to Top