Cu durere, am dat bicicleta. 150 de euro la bugetul pentru Tenerife

Draga de ea s-a dat. Am trimis-o la Reşiţa, lui Alex, după licitaţia pe okazii. Am curăţat-o în faţa blocului lui Rambo, acolo unde a stat priponită în scara blocului pe timpul iernii. Cu doi litri de apă dintr-o sticlă de apă plată dorna, un bureţel de vase cam tocit de la atâtea biberoane a lui Teodor spălate şi nişte detergent luat degeaba că n-a fost nevoie, am dovedit-o. Aaaa, am uitat să amintesc de sulul de hârtie igienică cu care am şters-o de apă şi-am lustruit-o. După ce-am dus-o la rocărul de la Sport Virus care mi-a luat nici mai mult nici mai puţin de 5 lei pentru rezolvarea penelor, reglaj la frâne, furcă şi schimbător, am plecat la fan curier. Mai c-am vrut să n-o mai dau. Că a şi zis Seb „N-o mai da, ne descurcăm cu banii în Tenerife şi fără să vinzi bicicleta“. Da’ de ce să n-o dau dacă oricum n-o s-o mai folosesc? Ca să strângă praful şi pânzele de păienjenii într-o scară de bloc, legată de o balustradă ruginită şi urâtă? Neh…

La biroul ălora de la fan curier a trebuit s-o înfăşor în folie alimentară, că cică ei nu plătesc vreo eventuală defecţiune produsă pe parcursul transportului. Şi cum nu aveam cum s-o împachetez altfel, normal că folia alimentară a fost rezolvarea cea mai rezonabilă. Arăta bicicleta la sfârşitul operaţiunii de înfăşurare precum o mumie egipteană. I-am făcut poze, dar cu telefonul, că pe domnul canon nu-l aveam după mine. Ar fi fost amuzant să vedeţi şi voi cum arăta înfăşurată. Eu mă uitam la ea şi nu mă puteam opri din râs.

Azi a ajuns în Reşiţa şi purceii de la fan l-au sunat pe Alex să vină după ea la sediu, că n-are loc în maşinile de oraş. Iar problema n-a fost mare că s-a dus până la capul oraşului după ea (mă gândesc că Reşiţa asta nu e prea mare), ci că s-a întors de la capu’ oraşului pe lângă ea. Că era aşa de înfăşurată în straturi de folie puse de nebună că doar acasă şi cu multă răbdare a putut s-o dezvelească. Acu’, închipuiţi-vă şi voi un om tânăr, cu scaun la cap, să traverseze un oraş întreg mergând pe lângă o mumie de bicicletă. 😀 Spicuiri importante din discuţia pe mess cu Alex:

A trebuit sa merg pe jos cu ea…ca era prea invelita in folia aia si nu o puteam da jos. Da in rest SUPER bicicleta  deci ms mult. VB SERIOS )) ma uitam la ea si nu stiam ce dracu sa-i fac. si mi-au luat 72 de lei nesimtitii. Am avut noroc ca aveam si bani de abonament de tramvai la mine.  A meritat, oricum.

Gagica de la fan din Sibiu mi-a zis că transportul costă 64 de lei, adică dus bicicletă de aproximativ 15 kilograme şi întors plic cu banii luaţi pe ea. Ce drăcii au făcut pe drum de a ajuns transportul cu 8 lei mai scump? Sun la sediu. Explicaţie: tipa care mi-a preluat „coletul“ a uitat să adauge la total şi valoarea declarată, adică un procent din preţul vânzării. Care e de 7,ceva lei. Mie 1% din 610 lei îmi dă 6,1 lei şi nu 7,ceva lei. Dar merita să fac scandal pentru un leu? Şi-a cerut scuze, mii de scuze, a zis că era agitată ieri, că au fost multe comenzi şi volum mare de treabă. Şi pur şi simplu a uitat. A fost prea drăguţă ca să n-o iert. 🙂 Până la urmă Alex, cumpărătorul, a plătit trasportul. Alex, man, să te dai cu spor cu bicla, să fii sănătos şi să nu bagi multe apgreiduri în ea. Bicla e bună să de ducă nu să-ţi sugă banii din buzunare. Hai noroc!

6 Comentarii